…pe versuri de Eugen Rotaru

Scriitorii de texte muzicale au devenit o specie pe cale de disparitie, dupa ce versurile lor au insotit, timp de cateva decenii, cantecele denumite impropriu “de muzica usoara”, carora le-au dat identitate si parfum. Nu cunosc nici un cantec fara text care sa fi devenit slagar. Poate “Avant de mourir”, dar asta a fost cu mult inainte… Asa cum erau, mai bune sau mai rele, textele participau cu drepturi egale la destinul cantecului, la popularitatea sau uitarea lui. Au existat si in acest domeniu de la rascruce de vanturi admirabili profesionisti ai genului ca Nicusor Constantinescu, Puiu Maximilian, Eugen Mirea, Aurel Felea, Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu, George Mihalache, Sasa Georgescu, Mihai Maximilian. Si, alaturi de ei, o aparitie surprinzatoare, un autor care a atras asupra lui atentia tuturor compozitorilor care si-l doreau prieten si colaborator: Eugen Rotaru. Acest textier cu alura de actor american de film, cu studii tehnice si lecturi occidentale, acaparase intr-o vreme toate podiumurile de premianti si festivalurile de muzica usoara; parca imi suna si acum in auz glasul zecilor de prezentatori care isi terminau fraza fiecarui anunt cu formula: “…pe versuri de Eugen Rotaru!”. Versurile lui Eugen Rotaru erau altfel decat celelalte. Se simtea in fiecare cantec inclinatia spre imaginea poetica, efortul textului de a deveni poezie. La francezi, marii poeti fac efortul de a deveni textieri. La noi, cei mai valorosi textieri incearca portile poeziei. La ei, poetii nu se simt deranjati de un cantec in care nu sunt decat “parolieri”, adica “facatori de cuvinte”. La noi, termenul de textier pare injurios si periferic. Si de aceea textierii il ocolesc sau cauta inlocuitori. La Rotaru – nu e nevoie. El este un poet al cantecului, un ucenic al lui Jacques Brel ratacit printre meandrele cantecului romanesc. Pe langa versuri, Eugen Rotaru a scris si carti si 36 de musicaluri (dintre care unul cu Horia Moculescu), a colaborat cu, imi vine sa cred, toti compozitorii din Romania si teritoriile limitrofe rostitoare de cuvant romanesc. Eugen Rotaru a condus spre succes un numar important de cantece si cred ca muzica usoara romaneasca ar fi fost mai saraca fara el. Deschizator de drumuri intr-un domeniu in care se parea ca toate drumurile s-au inchis, el a avut curajul si indrazneala care nu sunt la indemana oricui de a ivi pe piata muzicala cinci volume cuprinzand, pe cinci impecabile CD-uri, “cele mai frumoase cantece pe versuri de Eugen Rotaru”. In peste o suta de titluri, defileaza prin auzul nostru emotionat, compozitori, interpreti, orchestratori si mai ales versuri care ne reamintesc secundele de glorie ale muzicii romanesti. Rotaru este primul poet al cantecului care iese, sub aceasta forma, la rampa. Intr-o lume in care textul de cantece a devenit, uneori, o alcatuire derizorie de ridicol si de vulgaritate, au aparut, dintr-o data, ca din senin, o suta de texte adevarate, parca din alta lume…

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=42885

Scris de admin pe 10 Noi 2004. În categoria Eveniment. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

Lasă un Comentariu

WordPress Blog
Autentificare