Lella Cincu, o lumina apusa a artei noastre lirice

Poate nu mai sunt multi acei iubitori ai operei care sa-si aduca aminte de stralucitoarea voce a sopranei Lella Cincu, cea care starnea ovatii din partea admiratorilor ei, in sala Operei bucurestene, pana acum, trei decenii. Cine a urmarit jocul ei sensibil, plin de fina traire, cine i-a auzit performantele cantului in “Lakme”, “Lucia di Lammermoor” sau “Traviata”, nu poate ramane indiferent la vestea ca aceasta artista a disparut de pe firmamentul amintirilor, cu cateva zile in urma, intr-o duminica insorita, ca si cum ar fi continuat sa se afle sub lumina reflectoarelor. Laureata a unor prestigioase competitii internationale (printre acestea Primavara la Praga si premiul I la Vervièrs), admirata in numeroase turnee artistice (Belgia, Italia, Cehoslovacia, Rusia, Franta China, Jugoslavia, Coreea, Germania, Bulgaria, Israel, Austria), Lella Cincu a realizat un mare roluri extrem de diverse ca stil si factura, in compania colegilor sai din perioada anilor 60’. Televiziunea, mai generoasa decat acum cu vedetele operei, transmitea spectacole integrale, avand-o ca protagonista (printre acestea o senzationala “Lucia”), in schimb Casa de Discuri Electrecord nu ne-a lasat niciun document sonor, singura inregistrare a artistei fiind realizata la “Supraphon”, intr-un duet cu Octav Enigarescu din “Traviata”. Persoana micuta, cu figura surazatoare de varstnica actrita hollywood-iana, care venea fara odihna sa vada spectacole de opera, care discuta cu o competenta binevoitor critica fiecare glas aflat in afirmare sau urmarea reusitele unora dintre tinerii ce urmareau sfatul ei de profesoara, nu mai exista. Succeselor din anii de glorie i-a urmat inevitabil perioada unei discrete retrageri, cu sentimente de regret si umila renuntare, pe care nu le incearca decat vedetele autentice, cand simt ca sunt uitate. Si totusi, la acest ceas al despartirii definitive, daca mai rasuna ceva din glasul ei de violina ale carei supraacute se incalzeau la trairea temperamentului arzator de slujitor al scenei lirice, sa invaluim tristetea in duioasa imagine ce s-a stins, cea a unui nume pentru care afectiunea si pretuirea nu ar fi trebuit sa paleasca, asemenea unei iluzii.

Duminica, 23 martie 2008, la ora 7.30 dimineata, soprana Lella Cincu s-a stins din viata, la aproape 85 de ani. Corpul neinsufletit al artistei a fost depus marti, 25 martie, in foaierul Operei Nationale Bucuresti unde, la ora 11.30, a fost organizat un miting de doliu. Inmormantarea a avut loc ieri, la cimitirul Straulesti II.
Lella Cincu s-a nascut la Timisoara, pe 29 iunie 1923. Intre anii 1931 si 1940, a studiat vioara, la Conservatorul Municipal din Timisoara, cu Adelaide Iancovici. Apoi, a studiat canto la Conservatorul de Arta Dramatica din Timisoara (1945-1947) si la Conservatorul din Bucuresti (1947-1951), cu Arta Florescu si Constantin Stroescu, Jean Ranzescu – clasa de opera (regie), Ion Dumitrescu (teorie si solfegiu), Paul Constantinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Zeno Vancea (istoria muzicii). In perioada 1957-1958, s-a perfectionat la Vercelli (Italia), unde a studiat cu Giulia Tess si Campo Gagliano. Pe 6 ianuarie 1953, a debutat in rolul Siebel din “Faust” de Gounod, pe scena Operei Romane din Bucuresti.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=116667

Scris de admin pe 26 Mar 2008. În categoria Eveniment. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

Lasă un Comentariu

Free WordPress Theme
Autentificare