Gheorghe Popovici, un maestru expus foarte rar

Joi, 26 mai, la ora 19.00, Casa de Licitatii Goldart va prezenta o extraordinara colectie a unuia dintre precursorii picturii romanesti moderne: noua lucrari de Gheorghe Popovici, profesorul lui Nicolae Tonitza si al unei intregi pleiade de nume mari ale picturii romanesti moderne (Stefan Dimitrescu, Aurel Baesu, C. Ressu si altti).
Gheorghe Popovici (1859-1933) a studiat la Roma si Paris cu Joseph-Leon Bonnat, iar in 1900 a participat cu o mare compozitie, “Executia lui Horia”, la Expozitia Universala de la Paris. A fost timp de trei decenii directorul Scolii de Arte frumoase la Iasi si unul dintre succesorii lui Panaiteanu-Bardasare. A expus foarte putin, lu­crarile lui aflandu-se in muzeele din tara, in special la Iasi. Ultima expozitie retrospectiva Gheorghe Popovici a fost organizata in 1970, iar in 20 de ani de licitatii publice, nu au aparut pe piata decat doua lucrari ale acestui artist.
Gheorghe Popovici a ramas in istoria artei drept cel mai remarcabil profesor al scolii “vechi” iesene, datorita, in primul rand, aptitudinilor sale de pedagog si rigorii picturii sale de factura academist-realista. Desi pictor de formatie academica, cu serioase studii in Italia si Franta, Gheorghe Popovici a depasit in arta sa rigorile academismului, exegetii sai sesizand urmele unui realism critic, comparabil, prin unele detalii, cu viguroasa maniera a lui Bancila sau cu Tonitza de la inceput.
Circumscris limitelor spatiale iesene, Gheorghe Popovici are meritul de fi adus un suflu innoitor, atat ca pictor, ca pedagog dar si ca sustinut organizator de expo­zitii. Artist fara o creatie insemnata cantitativ (panzele sale figurand in doar cateva colectii de stat si particulare) vine la Casa de Licitatii Goldart, cu lucrari semnificative pentru diferitele faze de creatie, de la splendidele portrete “Tiganca”, “Cap de copil”, “Mos Vasile”), in care frumusetea desenului se imbina cu stiinta de a reda psihologia personajelor, la naturi statice (“Dumitrite”, “Prune brumarii”), unde efectul realist, chiar naturalist, este potentat de stiinta compozitiei, totul invaluit in acea inefabila atmosfera fin de siècle, peisaje (“Vedere din parcul de la Cucuteni”, “Vedere de pe podul de peste Moldova”) si mai ales compozitiile cu personaje in peisaj (Iarna si Taranca la izvor) in care sunt decelabile timide tentatii ale impresionismului, in fragmentarea tusei si amplasarea luminilor.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=161702

Scris de admin pe 23 Mai 2011. În categoria Eveniment. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site