“CU OCAZIA MARCARII INCEPERII AGRESIUNII FASCISTE IMPOTRIVA TARII NOASTRE, 22 IUNIE 1941”

Va prezentam articolul Excelentei Sale, Domnul Alexander A. Churilin, Ambasador Extraordinar
si Plenipotentiar al Federatiei Ruse in Romania, scris pentru ziarul “Cronica Romana”

La 22 iunie 1941 a inceput cea mai mare tragedie din istoria tarii noastre. Popoarele Uniunii Sovietice au fost supuse invaziei Germaniei fasciste si satelitilor sai, care s-au napustit asupra noastra cu toata puterea fortelor militare superioare de care dispuneau. Pe pamant, in aer si pe mare s-au desfasurat lupte crancene sangeroase, care aveau sa dureze 1418 zile si nopti, si sa aduca moartea a peste 26 de milioane de compatrioti de-ai nostri.
Noi nu am vrut razboi. L-am simtit insa ca se apropie. Arhivele demonstreaza uriasele eforturi politice si diplomatice intreprinse de tara noastra in anii 1920-1930 pentru a nu permite aparitia focarelor unui nou conflict mondial, pentru unirea eforturilor fortelor iubitoare de pace, pentru a opune rezistenta fascistilor care instigau la razboi. Cu toate acestea, nu s-a reusit infranarea agresorilor prin mijloace politice. In politica europeana prevala conceptul de “pacificare” al revansarzilor, ceea ce numai le atata poftele si distrugea sistemul de securitate colectiva.
Ca urmare, in scurt timp, de pe harta politica a Europei au disparut state suverane, precum Austria si Albania, si-a pierdut sangele Spania republicana, rusinosul acord de la München a dus la dezmembrarea Cehoslovaciei si in mare masura a determinat imediat si caderea Poloniei. Dupa infrangerea militara a puterilor occidentale, in 1940, Hitler s-a indreptat spre Rasarit.
Incrancenarea deosebita a actiunilor militare pe frontul de Est, uriasele sacrificii de vieti omenesti si pagubele materiale provocate de actiunile militare dezlantuite pe pamantul nostru erau dictate de insusi caracterul confruntarii. Era o confruntare nu doar a unor state conflictuale, ci a unor abordari principial contradictorii ale viitorului omenirii. De fapt, in focul actiunilor militare se decidea nu numai soarta popoarelor osandite de catre fascism, dar si perspectivele de dezvoltare a comunitatii mondiale. “Noua ordine” fascista si “spatiul vital” pentru rasa aleasa ar fi insemnat pieirea inevitabila a unor popoare intregi.
Edificarea celui de “al treilea Reich” german preconiza, printre altele, distrugerea sau expulzarea de pe pamantul lor a 85% dintre polonezi si lituanieni, a 75% dintre belarusi, jumatate dintre estonieni, letoni si cehi. Hitler, in mod cinic, i-a “eliberat” pe calaii sai de “himera constiintei”, instruindu-i sa omoare pe toti rusii, fara exceptii. Fascistii si acolitii lor au nimicit cu o cruzime nemaiintalnita 6 milioane de evrei. Apoi, ar fi trebuit sa urmeze si alte popoare, inclusiv multi dintre europenii de vest.
Dar calea barbarilor fascisti a fost barata de armata noastra. Rezistand la prima lovitura data de fortele superioare ale inamicului, aceasta a oprit invazia, iar apoi a trecut la ofensiva decisiva. In istoria razboiului, pe vecie vor ramane faptele colective de eroism de care au dat dovada soldatii nostri la apararea oraselor Brest, Odessa, Sevastopol, Smo­lensk, Stalingrad, Leningrad si Moscova. Supe­rioritatea artei noastre militare, a tehnicii militare si maiestriei ostasesti, a fost demonstrata prin victoriile repurtate de Armata Rosie pe malurile Volgai, la Kursk, in Belarus si Ucraina, la portile Balcanilor.
Soldatii nostri au nimicit trei sferturi din trupele, avioanele si tancurile germane, prin lupte grele au curatat de cotropitori Ucraina, Belarus, Moldova, Republicile Baltice, l-au gonit pe dus­man din Polonia, Romania, Ungaria, Aus­tria, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia si Albania, eliberand de asemenea o parte din teritoriul Danemarcei si Norvegiei. Soldatii nostri au fost aceia care au dat lovitura de gratie monstrului fascist la Berlin, pe data de 9 mai 1945.
Barbatia si curajul popoarelor tarii noastre, eroismul armatei si al flotei, au avut un impact imens asupra populatiei din tarile subjugate de fascisti, au contribuit la desfasurarea de miscari de rezistenta in masa. Victoriile noastre i-au insufletit si pe aliati, care prin lupte au eliberat Europa de Vest. Ajutorul lor material a avut, de asemenea, o mare importanta pentru noi. Apre­ciem pe buna dreptate contributia soldatilor, aviatorilor si marinarilor din S.U.A., Franta, An­glia si alte tari la victoria comuna, eroismul de care au dat dovada in bataliile pe campurile din Europa, in deserturile africane, pe marile reci din Arctica, pe cerul cuprins de foc al Ger­maniei. Ei vor ramane pentru totdeauna fratii nostri de arme si parteneri la realizarea Victoriei comune.
Din pacate, lucrurile nu pot fi scoase din context – romanii au intrat in cel de Al Doilea Razboi Mondial nu de partea noastra. Numai dupa Stalingrad, constientizarea tragismului greselii comise a permis Bucurestiului sa schimbe situatia in favoarea sa. In august 1944, Regele Mihai, comandantul suprem al fortelor armate romane, a infaptuit un act decisiv de curaj, de schimbare cardinala a politicii Ro­ma­niei, in sensul desprinderii de Hitler si alierii cu Natiunile Unite intr-un moment cand infrangerea Germaniei inca nu era clar previzibila. Detasamentele romanesti au pus capat razboiului alaturi de Armata Sovietica, eliberand Un­garia, Iugoslavia, Cehoslovacia.
In glia romaneasca si-au gasit somnul de veci 63 de mii de soldati si ofiteri sovietici, reprezentand toate popoarele Uniunii So­vi­e­tice. Ei si-au dat viata pentru un viitor mai bun, pentru pacea si siguranta copiilor si nepotilor lor. Din pacate, pe multe morminte nu exista numele eroilor cazuti, care au fost ingropati ca soldati necunoscuti. Totusi, amintirea lor este pastrata nu numai in tara noastra, ci si in memoria poporului roman recunoscator. In Romania, la ceremoniile de comemorare de la cimitirele militare fratesti se aduna mai multe persoane de varsta si categorii sociale diferite, si ce este deosebit de emotionant – copii si tineri. Apreciem acest fapt ca o manifestare a relatiilor traditionale dintre popoarele noastre, o marturie a recunostintei filiale fata de eroii antifascisti, o chezasie a dezvoltarii cu succes a relatiilor dintre Rusia si Romania.
Pentru a asigura Europei un viitor luminos, pentru a o proteja de noi dezbinari si conflicte, trebuie sa pastram in continuare amintirea maretului eroism antifascist si a oamenilor care l-au savarsit. De aceea suntem recunoscatori tinerilor scafandri romani, ucraineni si rusi, care au gasit in cele din urma nava sovietica de lupta “Moscova”, care a fost scufundata in timpul razboiului; entuziastilor din Bucuresti, care au editat o carte minunata despre cimitirele militare sovietice din Romania, tuturor celor care vin la mormintele soldatilor. Cei care incearca sa submineze astazi Victoria noastra si sa revizuiasca rezultatele razboiului, sa ne dez­bine, trebuie sa stie ca suntem uniti si n-am uitat nimic, ca suntem vigilenti si nu vom permite o repetare a tragediei din anii ’40.
Pentru noi, rusii, 22 iunie este o zi de tristete si doliu pentru milioanele de compatrioti care au cazut in lupte, aparand tara noastra si eliberand Europa de opresiunea fascista, pentru cei care au fost torturati in lagarele mortii si de munca fortata, care au murit din cauza lipsurilor, in timpul ocupatiei inamice. Ne inchi­nam in fata amintirii lor luminoase. Dar ne mandrim cu Marea Victorie, calea catre care a pornit anume in acea zi grea din iunie 1941. Nu vom permite nimanui sa o dea uitarii.
Stim ca sentimentele noastre sunt im­pa­r­tasite in aceasta zi si de numerosi prieteni romani.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=18

Scris de admin pe 21 Iun 2011. În categoria Eveniment. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

1 Comentariu pentru ““CU OCAZIA MARCARII INCEPERII AGRESIUNII FASCISTE IMPOTRIVA TARII NOASTRE, 22 IUNIE 1941””

  1. [...] “CU OCAZIA MARCĂRII ÎNCEPERII AGRESIUNII FASCISTE ÎMPOTRIVA ŢĂRII NOASTRE, 22 IUNIE 1941” [...]

Lasă un Comentariu

Premium WordPress Themes
Autentificare