Editorial – Falimente ideologice (II)

În ediţia de ieri am analizat falimentele principalelor ideologii socio-politice pe care s-a bazat societatea vestică. Astăzi, vom încerca să creionăm conturul unei ideo­lo­gii optime pentru perioada post-criză, descrierea exhaustivă fiind evident imposibilă în cadrul unui singur editorial. În mod con­ştient, vom evita tentaţia de a-i da acestei ideologii un nume pentru că o etichetă “lipită” de o ideologie devine o ţintă pentru atacuri care nu au nicio legătură cu aspectul ideatic al propunerilor noastre. Nu avem pretenţia că propunerile noastre sunt originale sau inedite. Ideologia socio-politică la care subscriem a avut precursori, a avut exponenţi în sfera practică şi academică, dar foarte rar a avut şansa să atragă voturile unui electorat curtat în­con­tinuu de cei care îi promiteau accesul gratuit la utopii liberaliste sau etatiste.
Principiul de bază după care trebuie să se ghi­deze orânduirea socio-economică post-criză este “cine nu munceşte, nu mănâncă”, dar cu două precizări importante:
1. Statul face tot posibilul ca fiecare cetăţean să aibă acces la posibilitatea de a munci, însă fără crearea de sinecuri.
2. Statul nu va limita în niciun fel posibilităţile cetăţeanului de a face profit, atât timp cât profitul nu provine dintr-o activitate dăunătoare pentru in­te­resul general al societăţii.
Istoria a demonstrat, fără echivoc, faptul că pie­ţele complet libere de interferenţa coercitivă a sta­tului generează probleme care afectează întreaga societate. Dacă dorinţa de profit a companiilor nu este restricţionată de stat, apare o serie întreagă de fenomene negative: sectoare întregi ale economiei devin subordonate intereselor unor carteluri sau monopoluri, iar siguranţa publică (economică, fi­nan­ciară, alimentară, socială) devine victimă a lăcomiei deţinătorilor de capital. Susţinătorii “liberalismului sălbatic” (a se citi: apologeţii darwinismului social) consideră că actuala criză economică va deveni pre­textul perfect pentru anularea “vestigiilor socia­lismului european” cum ar fi salariul minim, săptămâna de lucru de 40 de ore şi indemnizaţiile de şomaj, ceea ce arată că o bună parte a “dreptei in­telectuale” suferă de amnezie acută şi incapacitate cronică de a gândi pe termen mai lung decât un trimestru. Toate mecanismele de securitate socială care au fost construite în procesul de luptă între muncă şi capital trebuie păstrate pentru menţinerea stabilităţii sociale, însă statul trebuie să nu permită transformarea mecanismelor de securitate socială în mecanisme de parazitare asupra membrilor productivi ai societăţii. Nici patronatele şi nici sindicatele nu pot fi lăsate să devină decidenţii principali în această problemă. Statul trebuie să-şi asume rolul de evaluator neutru care să forţeze la cooperare munca şi capitalul.
Interacţiunile economice între stat şi sectorul privat trebuie limitate, pentru a reduce potenţialul de creare a unor scheme corupte. Statul trebuie să de­vină capabil să execute proiecte majore fără a apela la serviciile sectorului privat. În cazul în care implicarea sectorului privat este inevitabilă, trebuie urmate proceduri stricte de transparentizare. Niciun document care vizează interacţiunea între stat şi o companie privată nu poate fi secret de stat, se­cret de serviciu sau secret comercial. Absolut toate do­cumentele care vizează desfăşurarea proiectelor şi achiziţiilor publice trebuie să devină accesibile oricărui cetăţean, astfel încât publicul să aibă la îndemână toate elementele pentru a depista orice neregulă posibilă.
Există o necesitate pregnantă de a eradica pentru totdeauna mitul conform căruia statul nu poate fi administrator eficient. Statul trebuie să se implice foarte activ în ramurile strategice ale economiei: agricultura, energetica, metalurgia, high-tech etc. Managerii companiilor de stat trebuie să fie remuneraţi în condiţii echivalente cu cele existente în sectorul privat, dar cu criterii de performanţă foarte dure. Implicarea statului în sectoarele strategice nu înseamnă crearea de mastodonţi monopolişti şi ineficienţi, ci crearea de zeci, sute sau chiar mii de companii care vor funcţiona în regim de concu­renţă liberă pentru determinarea viabilităţii şi eficienţei diferitelor modele de organizare şi echipe manageriale. Mai mult decât atât, statul trebuie să devină principalul finanţator al dezvoltării aface­ri­lor private mici şi mijlocii pentru a oferi mobilitate socială pentru cât mai mulţi cetăţeni. Companiile care lucrează în domeniul tehnologiilor înalte trebuie să devină beneficiari prioritari ai finanţării de stat pentru a menţine competitivitatea globală a economiei naţionale.
Statul trebuie să devină un jandarm dur al pieţelor de bunuri şi servicii, iar lupta împotriva exploatării poziţiei dominante de piaţă trebuie să devină mai importantă ca lupta antitero. Activitatea statului nu trebuie să se oprească doar la blocarea cartelurilor sau monopolurilor. Fiecare lanţ de producţie trebuie analizat şi “curăţit” de elemente ne­pro­ductive. De exemplu, dacă ţăranii sunt forţaţi să-şi vândă ieftin marfa intermediarilor pentru că nu au unde să o stocheze sau nu au cum să o aducă la oraş, atunci statul trebuie să intervină, dar nu prin interzicerea “speculei”, ci prin finanţarea construcţiei de silozuri comunale sau înfiinţarea unei companii pentru “transport agricol” care va funcţiona cu profit minim. În acest mod, statul trebuie să eficientizeze toate circuitele economice, asigurând condiţii cât mai prielnice pentru antreprenorii care se ocupă de activităţi productive.
Pentru dezvoltarea stabilă a societăţii, statul nu trebuie să se limiteze la rolul de jandarm al pieţelor de bunuri şi servicii. Este nevoie ca statul să asi­gure securitatea alimentară şi securitatea energetică a ţării şi, pentru a atinge aceste două scopuri, statul are dreptul moral să utilizeze banii publici pentru investiţii masive şi ample programe de cercetare. Susţinătorii ideilor liberale vor obiecta că asemenea investiţii nu au cum să aducă profit pe termen scurt sau mediu, dar asemenea investiţii trebuie să fie tratate ca nişte poliţe de asigurare menite să garanteze stabilitatea economică şi socială a ţării noastre în orice conjunctură geopolitică. Un şofer nu obţine profit din banii cheltuiţi pentru asigurarea maşinii, dar asta nu înseamnă că banii pentru asigurare au fost cheltuiţi inutil. Demonstraţia necesităţii imperative a asigurării securităţii alimentare o vedem chiar astăzi. Preţurile alimentelor cresc la momentul cel mai nepotrivit, inclusiv din cauza dependenţei de im­porturi şi anemia sectorului agricol propriu, infestat de intermediari şi clepto-oligarhi.
Evident, sistemul socio-economic pentru care milităm este dependent de calitatea capitalului uman cu care lucrează. Dacă structurile statului sunt populate de şmecheraşi corupţi şi academicieni ai şmenului, atunci un asemenea sistem nu poate funcţiona, dar acelaşi lucru se poate spune despre orice orânduire socio-politică. În cazul unui sistem extrem de liberal, eficienţa depinde de cali­tăţile profesionale şi morale ale elitei economice, adică ale deţinătorilor de capital. În cazul unui sistem ultra-socialist, eficienţa depinde de calităţile profesionale şi morale ale funcţionarilor statului. Problema modului în care poate fi creată şi adusă la putere o elită politică responsabilă şi aptă din punct de vedere profesional va fi subiectul unui studiu separat. Avem deplina încredere că şi în România poate exista o clasă politică profesionistă şi eficientă, iar detronarea actualei clase politice este doar o chestiune de timp.

Redacţia Economică

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=3267

Scris de kittracer pe 24 Aug 2011. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

3 Comentarii pentru “Editorial – Falimente ideologice (II)”

  1. N. Raducanu

    Un articol curajos si ambitios. Curajos – pentru ca nu se sfieste sa declare decesul atat al ideologiei de dreapta, cu toti corifeii ei (Hajek, von Mieses, Friedman, etc.), cat si a celei de stanga in frunte cu Marx. Dar si ambitios – pentru ca nu se multumeste cu prezentarea defectelor ideologiilor amintite, ci schiteaza, in spatiul limitat al unui editorial, trasaturile unei noi ideologii de inlocuire. Asa ceva este greu de intalnit in presa romaneasca de azi si de aceea m-am simtit obligat sa trimit editorialul si catorva amici.
    Cu toate calitatile lui, articolul nu e insa lipsit de afirmatii criticabile si lacune. In primul rand, e fals a crede ca ideologiile “dreptei vestice” si “stangii vestice” sunt falimentare, ca au fost “distruse” de actuala criza si deci se impune faurirea uneia noi, in chip de colac de salvare. Atat dreapta, cat si stanga au mai multe ipostaze si nu se pot reduce la lista de neajunsuri insirate. Crize ca cea recenta, care inca nu s-a terminat, vom mai avea si nu se vede la orizont nici clatinarea capitalismului, nici recurgerea disperata la solutii socialiste. Tratamentul dur de iesire din criza aplicat in Romania de guvern, cu acordul marilor institutii financiare mondiale, este un experiment ce probabil va fi aplicat si altor tari, fara o explozie revolutionara de nemultumire. Capitalismul nu poate renunta la “ownership society”, la proprietatea privata, iar stanga vestica, aflata sau nu la putere, nici nu are de gand sa pretinda asa ceva. Statul social, la baza caruia au stat legi faurite in Germania sub Bismarck, nu a fost o masura cu caracter electoral, ci o necesitate impusa de nevoia capitalului de a dispune de o forta de munca linistita, sanatoasa si care sa se inmulteasca. Ca in unele tari (Grecia, Italia etc.) s-a exagerat in generozitate, este o gresala a guvernelor respective, ce se incearca acum a fi sanctionata sever. Prezentarea in articol in culorile cele mai negre a “statului social creat de stanga europeana” e tendentioasa si imi pare a fi preluata direct din presa occidentala a dreptei reactionare. (va urma)

  2. N. Raducanu

    In partea a II-a a articolului, cu noile “principii” ce ar sta la baza unei ideologii insufletitoare, nu se pomeneste nimic despre inlaturarea defectului principal al conceptiilor “dreptei”: societatea bazata pe proprietatea privata. S-ar reveni (si cum?) asupra privatizarilor? Se recomanda intensificarea controlului statului asupra sectorului privat, statului atribuindu-i-se functia de “jandarm al pietei”, solutie de compromis care insa nu merge la radacina fenomenului negativ semnalat. Cam care ar fi ingradirile de impus bancilor, care – cel putin in Romania – nu mai sunt romanesti? Apoi in noua ideologie nu se abordeaza deloc aspectul tot mai important azi in Europa al protectiei mediului, nici cel al esecului partial al globalizarii, nici faptul ca interconectarea internationala a economiilor si finantelor face tot mai dificila o politica independenta, suverana a tarilor din UE etc.
    In general ideologia expusa este o altoire interesanta a unor idei de stanga pe trunchiul capitalismului, ce pare de neclintit. Este un document cu caracter de manifest, ce ar trebui adoptat de un partid puternic si care sa insoteasca principiile lui de niste masuri concrete de aplicare, puse in discutie publica. Ceeace nu e deloc deocamdata cazul. Cele ce se petrec in SUA (dar nu numai acolo), arata ca mai curand opinia publica occidentala este captivata de ideile populiste (Tea Party), iar rolul statului se doreste a fi redus la minimum. Actuala pare a fi nu o rascolire ideologica radicala, ci protectia valorilor democratice de unele pulsiuni autoritare, cu aroma fascista.

  3. Sociolog Ioan Dutescu -Tolstobrach

    Nu poti imagina si construi o noua ideologie fara constiinta si perceptia corecta a specificului resurselor negentropico-economice necesare sustinerii vietii socio-economice si politice a unei societati umane ,anume sursele si resursele redundante deja cunoscute si folosite ciclic demultiplicativ in procesele economice dar permanent in curs de epuizare precum si constiinta existentei resurselor negentropico-economice necunoscute si neaccesate care sunt imense si practic infinite la scara Universului inconjurator resurse care daca nu sunt atrase in procesele productive prin implicare creativa plusvalorica atat a statului ca reprezentant al intereselor generale si exemplu concret de management si leadership creativ plusvaloric cat si de membrii individuali ai societatii.
    Ideologiile actuale arhicunoscute sunt falimentare si – au generat cele doua mari falimente de sistem ,comunismul si liberalismul si-au construit teoriile si practicile comportamental economice ,manageriale si leaderizatoare exclusiv pe resursele negentropico-economice redundante imediat accesibile prin jaf economic ,coruptie ,specula ,exploatare ,exterminare etc .,si au ignorat premeditat existenta infinitelor resurse negentropico-economice necunoscute accesibile exclusiv prin comportamente economice si scenarii manageriale si leaderizatoare creative ,plusvalorice ,non-jefuitoare non exploatatoare ,non-coruptive ,non-speculative etc .,.CEEA CE NU CONVINE ,NU INTERESEAZA VECHILE IDEOLOGII SI SISTEME ECONOMICE PRIMITIVE FIE ACESTEA DE ORIGINE COMUNISTA FIE LIBERALA INARMATE PANA “IN DINTI ” DOAR DOAR OR PUTEA SUPRAVIETUI PE SEAMA EXTERMINARII SI JEFUIRII RESURSELOR REDUNDANTE EPUIZATE AFLATE INCA IN PROPRIETATEA UNORA SAU ALTORA.
    O IDEOLOGIE ,TEORIE VIZIUNE ECONOMICA SI POLITICA CENTRATA SI/SI ADICA SIMULTAN SI VALORIC PE AMBELE TIPURI DE RESURSE NEGENTROPICO-ECONOMICE DECI MAI ALES PE RESURSELE NECUNOSCUTE INFINITE AL CAROR ACCES NU POT GENERA NICIODATA CRIZE FINANCIAR ECONOMICE ESTE O “POVESTE ” MAI LUNGA SI NU POATE FI DEZBATUTA DOAR IN ARTICOLE DE ZIAR FARA PREZENTAREA DE SCENARII MANAGERIALE SI LEADERIZATOARE CONCRETE CENTRATE IN JURUL UNOR ASTFEL DE CREATIVITATI NEGENTROPICE IMPOSIBIL DE IMAGINAT SI GANDIT ACUM IN LIMITELE CELOR DOUA IDEOLOGII FALIMENTARE.
    IN PLUS O ASTFEL DE IDEOLOGIE CENTRATA PE PARADIGMA CREATIVITATII NEGENTROPICE DACA VA PUTEA FI ADOPTATA VREODATA ,ACEST LUCRU SE VA INTMPLA PROBABIL DUPA PRABUUSIREA ECONOMICA SI POLITICA TOTALA A CELORLALTE SISTEME SI IDEOLOGII INCLUSIV CEA A CAPITALISMULI LIBERALA CARE INCA SPERA SA SUPRAVIETUIASCA NEGENTROPICO-ECONOMIC BOMBARDAND IN STANGA SI IN DREAPTA PANA VA TRANSFORMA INTREAGA CIVILIZATIE UMANA INTR-O RUINA GLOBALA ,PLANETARA.
    DECI “RABDARE SI TUTUN “.

Lasă un Comentariu

WordPress Themes
Autentificare