Editorial Îngheţ economic

Reprezentanţii guvernului Boc sunt în conti­nuare optimişti în privinţa perspectivelor eco­nomiei naţionale şi sunt convinşi că ţinta de creştere agreată cu FMI este accesibilă. Noi suntem convinşi că guvernul Boc nu conştientizează seriozitatea problemelor structurale cu care se confruntă Uniunea Europeană şi consecinţele unui colaps financiar al zonei euro. Ţinta de creştere economică pentru anul curent nu are nicio şansă să fie atinsă, deşi există opţiunea “pornirii tiparniţei de Lei” şi atunci, desigur, va exista orice creştere dorită, dar numai în termeni nominali şi nu reali. Oficialii români încă mai discută despre riscurile întoarcerii recesiunii, deşi mult mai corectă ar fi o discuţie despre măsurile de asigurare a supravieţuirii populaţiei în condiţiile unei depresii economice severe.
România are câteva probleme structurale care vor genera o scădere drastică a nivelului de viaţă în condiţiile unei depresii pan-europene. Ţara noastră nu este capabilă să-şi asigure cetăţenii cu acces la alimentele de bază. Chiar şi în cazul unui an agricol excepţional, majoritatea alimentelor pleacă la export şi statul nu are nicio pârghie pentru a asigura cetăţenilor acces preferenţial la alimente. Suntem perfect conştienţi de faptul că într-o economie ideală de piaţă este mai bine ca mărfurile să plece la export, iar sta­tul (implicit cetăţenii) să beneficieze de pe urma unor încasări mai mari din taxe şi impozite plătite de oligarhia agricolă. Din păcate, noi nu trăim într-o economie ideală de piaţă şi veniturile adiţionale rezultante din exportul de alimente nu se transformă în venituri adiţionale ale statului sau ale cetăţenilor. Pentru o companie din România este mult prea simplu să vândă grâul la un preţ subevaluat unei companii off-shore şi apoi să-l revândă, păstrând tot profitul în afara sferei de acces a autorităţilor române care oricum nu manifestă vreun interes în privinţa stopării acestui fenomen.
Funcţionarea aparatului de stat şi a sistemelor de protecţie socială este dependentă de creditarea oferită de sistemul bancar internaţional şi extensiile acestuia prezente în România. Statul român trebuie să “rostogolească” aproximativ 2 miliarde de Euro la fiecare trei luni, pentru a-şi asigura lichidităţile. Este îndeajuns ca piaţa creditării interbancare să aibă o mică sincopă pentru ca statul să se trezească în situaţia de a fi incapabil să-şi onoreze obligaţiile financiare, inclusiv plata pensiilor şi salariilor. Desigur, guvernul Boc are un “as în mânecă” sub forma unui împrumut de la FMI, dar ce se întâmplă în situaţia în care piaţa creditării bancare îngheaţă pe termen nedefinit după falimentul inevitabil al Greciei? Este clar că după falimentul Greciei puţinele bănci care vor fi în continuare solvabile şi operaţionale vor fi foarte reticente să mai împrumute bani statelor de la periferia europeană. Ce va face guvernul Boc fără acces la cre­ditare? Se pare că nimeni nu ştie, iar principalul neştiutor este chiar Emil Boc. Ar fi plăcut să avem iluzia existenţei în spatele lui Boc a unui cardinal sur (sau grup de cardinali suri) dotat cu o inteligenţă superioară şi un plan de acţiune, dar toţi “cardinalii” cu ochi albaştri care conduc România nu se califică decât pentru titlurile onorifice de academicieni ai şmenului şi nimic mai mult.
Este interesant că se încearcă privatizarea rapidă a ulti­melor active-cheie din economia românească. Scenariul cel mai negativ ar fi următorul: statul român rămâne fără fi­nanţare şi fără venituri, iar toate (absolut toate) activele strategice ajung pe mâna capitalului străin care va “stoarce” populaţia din punct de vedere financiar. În condiţiile unei grave crize economice, statele vor cere companiilor autoh­tone să “pună umărul” la menţinerea în funcţiune a sistemelor de protecţie socială, dar România nu va avea astfel de surse de finanţare, iar veniturile generate de puţinele părţi funcţionale ale economiei româneşti vor fi direcţionate pentru susţinerea bugetelor altor ţări.
Ne aşteaptă un veritabil îngheţ economic, de fapt o veritabilă perioadă glaciară.

Redacţia Economică

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=7393

Scris de kittracer pe 26 Sep 2011. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

3 Comentarii pentru “Editorial Îngheţ economic”

  1. N. Raducanu

    Intors dupa trei saptamani petrecute ca turist in Romania, sunt confruntat cu impresii divergente, carora nu le pot gasi explicatia. Toata lumea se plange de criza, dar uriasele Mall-uri de la Baneasa si Cotroceni sunt pline de cumparatori, pentru produse importate cu preturi egale sau putin mai mici decat cele din occident. Pretul benzinei si motorinei a crescut, dar capitala este aglomerata cu autoturisme vestice de cele mai noi tipuri (dar nu Logan sau Duster), iar cele peste zece mii de taxiuri din oras afiseaza un tarif de 1,39 lei/km., incredibil de redus fata de Germania unde pornirea incepe cu 5 euro. Se vorbeste despre un succes al turismului in acest an, dar o plimbare pe litoral prin statiunile Olimp, Neptun sau Eforie-sud lasa o imagine jalnica cu numeroase hoteluri parasite, in stare de degradare avansata. Tinerii cu studii superioare cu care am vorbit la Constanta erau deprimati, caci cu un salariu de 250-350 euro pe luna nu vad nici o posibilitate in aceasta tara de a-si construi o casa, a se casatori si a avea copii.
    Iar acum o luna, pe postul francez TV5, Romania era prezentata drept Eldorado, in urma descoperirii ei de catre un francez unde pe 600 ha. el a obtinut o recolta record de grau. Banuiesc insa ca prin declansarea unei grave crize alimentare mondiale, asemenea achizitionari masive de terenuri arabile de companii agricole straine se vor generaliza, alungand taranii spre periferiile oraselor, dupa un procedeu aplicat in numeroase tari subdezvoltate din Asia sau America de sud. Oare sa fie adevarat ca recent presedintele Basescu ar fi declarat ca viitorul Romaniei sta in agricultura si turism?

  2. Isailă Brătfălean

    Criza finanțelor statului și a importurilor de alimente va afecta numai Bucureștiul. Prin alte părți există exporturi compensatoare sau refugiul în agricultura de subzistență.

  3. Romania nu mai e un stat suveran. Cum spune si editorialul, o mica disfunctionalitate in logica refinantarii si s-a dus totul in aer. Cand s-a distrus agricultura, s-au taiat posibilitatile romanilor din Romania de rezistenta. Cand s-au oprit banii emigrantilor, s-a mai dus a sursa de venituri pentru tzara. Romania a urmat logica neo-colonializarii, numai ca de data asta colonistii sunt anonimi celor mai multi dintre noi. Asa ca n-ai cum sa te eliberezi/emancipezi. Sansele ca Romania sa-si re-construiasca o baza economica viabila sunt aproape zero, cel putin pe termen scurt si mediu.

    N. Raducanu observa cateva din paradoxurile Bucurestiului, un loc in care cei cu bani incearca sa se izoleze de ceilalti. Pestilenta generalizata domneste si Bucurestiul a ajuns doar locul de furaciune al smecherilor ce gandesc la iesiea timpurie la pensie in vreun oras(el) din Vest.

Lasă un Comentariu

Free WordPress Theme
Autentificare