Cervicartroza, boala care înţepeneşte gâtul

Traumatismele, provocate de lovituri ori căzături sau activităţile care solicită un timp mai îndelungat musculatura, tendoanele, articulaţiile şi ligamentele de la nivelul gâtului, pot cauza dureri cervicale, uneori greu de suportat. Această zonă – coloana cervicală – este segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale, care, pe lângă faptul că suportă craniul ce cântăreşte în jur de 3 kg, în permanenţă este supusă la mişcări de genul: flexii, extensii, rotaţii, dar şi glisări antero-posterioare ale vertebrelor, unele faţă de altele. O altă posibilă cauză a acestor dureri poate fi însă şi fenomenul, natural de altfel, de artroză a articulaţiilor – în cazul de faţă a articulaţiilor vertebrale din zona cervicală. Mai mult de 75% din populaţia de peste 40 de ani “posedă” această boală, majoritatea având parte de nenumărate episoade când, practic, gâtul rămâne înţepenit.
Ce putem face pentru a fi ocoliţi de asemenea momente, aflăm de la Dr. Dan Siderman (foto mic), medic primar ortopedie şi traumatologie în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă “Floreasca” din Bucureşti.

- Nu de puţine ori ne plângem, sau ne aflăm în preajma cuiva care se plânge de dureri în zona coloanei cervicale. Ce ne puteţi spune despre această boală?
- Cervicartroza, căci despre ea este vorba, ca de altfel artroza în general, se caracterizează printr-o deteriorare progresivă a calităţii cartilajului articular şi printr-o reacţie a osului subcondral (osul care se află sub acest cartilaj), care va avea o creştere anarhică, necontrolată, în zonele în care s-a distrus cartilajul – aşa-numitele ciocuri. Fenomenul de artroză apare cam după vârsta de 50 de ani, mai frecvent la femei decât la bărbaţi.
Ca patogenie, cauza artrozei nu este cunoscută. Există însă o multitudine de factori etiopatogenici care o pot determina. Un prim factor poate fi modificarea ţesutului conjunctiv (n. red. ţesutul care ajută la întreţinerea cartilajului articular). Apoi, sunt o serie de factori mecanici, ca să zic aşa. Unul ar fi obezitatea – creşte greutatea care apasă pe suprafaţa articulară, relativ mică, reducând mobilitatea articulaţiei. Apoi, poziţia vicioasă a corpului, respectiv, coloanei cervicale (statul prelungit în faţa calculatorului sau la birou), poziţia de dormit etc. Un alt factor îl găsim în afecţiunile inflamatorii, infecţioase, care pot determina distrugerea articulaţiei per global. Mai sunt şi afecţiunile dobândite: în cazul coloanei, boala Scheuerman – leziune a cartilagiilor vertebrale survenită în timpul creşterii, care după vârsta de 18 ani determină aşa-numita Cifoză (cocoaşă); pentru şold, boala Perthes (n. red. boală necrozantă a capului femural, care afectează copilul de vârstă între 5 şi 10 ani); luxaţiile congenitale de şold etc. Mai putem enunţa aici şi scăderea tonusului muscular din diferite cauze – una ar fi sedentarismul – traumatismele şi aşa mai departe.
- Punctual, cum stau lucrurile în cazul artrozei la nivelul coloanei cervicale?
- Pentru coloana cervicală, solicitarea cea mai mare este la nivelul vertebrelor C5, C6 şi C7. Este zona cu cea mai mare flexibilitate. Aici gradul de arcuire este cel mai mare, dar şi riscul de deteriorare cel mai ridicat. Este zona cea mai afectată. Sigur, unii au o mobilitate mai mare (acrobaţii, gimnaştii etc.), iar alţii mai mică. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, acest grad de mobilitate scade, tocmai din cauza apariţiei acestei artroze care, aşa cum spuneam, îşi face simţită prezenţa pe măsură ce înaintăm în vârstă, mai acut după vârsta de 50-55 de ani.
- În ce priveşte simptomatologia, ştim că simptomul cel mai prezent este durerea. Este o constantă a acestor afecţiuni?
- Da, durerea este o reacţie a organismului care, între altele fie spus, este atât de înţelept încât chiar şi atunci când noi încercăm s-o mascăm (prin calmante), el conti­nuă să acţioneze pentru a “repara” zona afectată şi, nu în ultimul rând, pentru a ne avertiza că problema nu s-a rezolvat. Este ca un cerc vicios, dacă putem spune aşa. Mai întâi apare durerea, ca prim avertisment pe care ni-l dă organismul. Ce facem noi atunci?… Luăm un calmant, un algocalmin, o aspirină şi ne vedem de treabă. Durerea se ameliorează dar, din păcate, leziunea, sau factorul iritativ, rămâne în continuare acolo şi îşi continuă evoluţia. Ce face organismul?… Încearcă să ne limiteze mişcările în zona afectată prin contractarea muşchilor adiacenţi -
aşa-numita contractură musculară. Efectul acesteia este tot o durere. Şi ciclul se reia printr-o nouă contractură şi mai puternică, muşchiul devine tot mai obosit, durerea tot mai puternică şi… ne îndreptăm către medic.
Nu există medicament care s-o vindece
- Ce face medicul pentru a rezolva problema?
- Mai întâi, supune pacientul unui set de investigaţii imagistice: radiografie, de obicei din faţă, profil şi trei sferturi. Vede, ca urmare a acestor radiografii, discul, vertebra şi tot ceea ce înseamnă os. Nu vede însă părţile moi: discul intervertebral, ligamentele şi nervii. Prin urmare, dacă vizualizarea acestor părţi moi se impune – şi în cele mai multe cazuri se impune – va proceda la efectuarea unui RMN (Rezonanţă Magnetică Nucleară) sau CT (Computer Tomograf). RMN-ul este cea mai bună metodă de investigare imagistică, deoarece este noninvazivă şi elimină iradierea, care uneori poate favoriza dezvoltarea de cancere secundare. După aceste investigaţii se poate determina cauza apariţiei respectivei artroze. În ce priveşte tratamentele care se pot administra, se porneşte cu un antiinflamator oral, pentru a stopa inflamaţia (este bine ca antiinflamatorul să fie cu protecţie gastrică), apoi, pentru a sparge acel cerc al durerii, la care mă refeream mai devreme, se administrează un antispastic – decontracturant muscular. Continuăm cu un calmant al durerii, iar dacă gradul de distrugere este mare, apelăm la un medicament care poate ajuta la refacerea cartilajului articular – Flexodon, Artrostop etc. Trebuie ştiut însă că nu există medicamente care să vindece boala, ci doar s-o amelioreze. Boala odată pornită, nu mai poate fi oprită, poate fi doar încetinită în evoluţie.
- Dacă tot nu se poate vindeca, ce ar trebui să facem pentru a o ocoli sau măcar a întârzia apariţia ei?
- Foarte importantă, în acest sens, este eliminarea factorilor iritativi: poziţiile incorecte ale corpului, frigul, umezeala, statul îndelungat în picioare, creşterea în greutate etc. Încă de la primele semne, este bine să se recurgă şi la fizioterapie. O fizioterapie bine făcută, este foarte bună. În general omul, la apriţia durerilor, face o baie caldă (un duş cald pus pe zona dureroasă produce vasodilataţie şi, deci, ameliorarea durerii), îşi dă cu o cremă antiinflamatoare, îşi pune un fular şi stă cuminte. Durerea se ameliorează. Dacă pe lângă toate acestea recurge şi la fizioterapie, efectul este mult îmbunătăţit. Ultrasunetele ajută crema antiinflamatoare să pătrundă mai adânc sub piele, în ţesuturi.
Este bine ca atunci când vi s-a pus un asemenea diagnostic, periodic să luaţi substituente de cartilaj articular. Din păcate, trebuie luate pe perioade lungi de timp. Acestea mai refac din cartilajul articular distrus şi încetinesc evoluţia bolii.
Înotul previne apariţia artrozelor
- Puteţi da câteva sfaturi cititorilor noştri aflaţi în asemenea ipostaze?
- Bineînţeles! Mai întâi, trebuie să ştie că omul este făcut să se mişte. Sedentarismul îl anchilozează. Pentru zona cervicală este bine să facă mişcări lejere ale gâtului, în faţă, în spate, circular, întins, pentru menţinerea unui grad optim de mobilitate. Gimnastica la nivelul întregii coloane vertebrale este de asemenea foarte bună. Ea reface tonusul ligamentului intervertebral anterior şi împiedică redoarea (n. red. lipsă de supleţe, rigiditate). Circa 15-20 de minute de gimnastică pe zi fac minuni. Apoi, este bine ca atunci când dorm, s-o facă pe perne înalte, gen sul, pentru a menţine o poziţie corectă coloanei cervicale. Înotul este o metodă foarte bună pentru asuprizarea coloanei şi prevenirea apariţiei artrozelor de tot felul şi, deci şi a celei cervicale. Dacă apa în care se practică acest înot mai este şi caldă, efectul este mult înbunătăţit, deoarece produce vasodilataţie şi confort.

Dan Dumitru MIHALACHE

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=169814

Scris de kittracer pe 30 Oct 2011. În categoria Sănătate. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

Lasă un Comentariu

Weboy
Autentificare