Îngrijorări mimate
Anul electoral 2012 a schimbat radical strategia la vârful Puterii. Confruntaţi cu valul nemulţumirilor sociale, liderii din Modrogan, dar şi cei ai Coaliţiei, încep să alterneze discursurile demagogice cu deciziile eminamente electorale. Brusc, vremelnicii decidenţi încep să mimeze îngrijorarea faţă de soarta milioanelor de români (a se citi votanţi). Introducerea taxei auto a fost amânată cu un an. Mai mult, se pregăteşte o amnistie fiscală pentru toţi funcţionarii publici care trebuie să înapoieze în acest an sporurile salariale încasate ilegal anul trecut. Creşterea salariilor şi a pensiilor va fi luată, de asemenea, în calcul din luna aprilie a acestui an. S-a renunţat, de altfel, la disponibilizările anunţate în sectorul bugetar. Guvernarea portocalie se avântă tot mai viguros pe calea populismului, populism pe care nu ezită să îl combată declarativ de fiecare dată.
Teama pierderii privilegiilor după 2012 a generat veritabile coşmaruri în ecuaţia Puterii. Exponenţii regimului Băsescu fac eforturi disperate să mai salveze electoral ce se mai poate în contextul apropierii alegerilor locale şi parlamentare. De altfel, versiunea oficială a decidenţilor, susţinută de aplaudacii Puterii, potrivit căreia guvernarea Boc a fost una responsabilă, chibzuită, capabilă să salveze România din colaps economic, nu mai poate fi crezută de niciunul dintre cei care se lovesc în fiecare zi de o realitate economică şi socială tot mai alarmantă. Diversiunile regimului îşi ating tot mai greu ţinta. Discursurile false, ce simulează îngrijorarea şi responsabilitatea, au impact popular zero, în condiţiile în care populaţia este îngenuncheată de sărăcie şi austeritate. Tupeul guvernanţilor a lovit în plin, ora scadenţei apropiindu-se cu paşi repezi. De altfel, decizia de neconstituţionalitate a legii privind comasarea alegerilor reprezintă o lovitură neaşteptată pentru regimul portocaliu.
Cetăţenii îşi vor ţara înapoi. S-au săturat să fie minţiţi, sfidaţi, înşelaţi, de cei care ar trebui să le apere interesele, dar care nu fac altceva decât să meargă mai departe cu complicităţi şi compromisuri tot mai nocive. Vinovăţia la vârful politicii este colectivă, fiecare regim, guvernare, partid având partea sa de vină, mai mare sau mai mică, pentru derapajul statului de drept, înstrăinarea bogăţiilor ţării, politizarea totală a administraţiei publice şi nu în ultimul rând căpuşarea bugetului de stat.
Tentativele unei părţi a actualei clase politice de a se disocia de abuzurile postdecembriste sunt cel puţin sfidătoare pentru toţi cei care au fost loviţi în plin de realitatea ultimilor 22 de ani. Nu am auzit vreo scuză, fie şi spusă cu jumătate de gură, de la Năstase, Tăriceanu, Voiculescu sau alt lider al actualei Opoziţii, pentru toate eşecurile şi aroganţele fostelor guvernări. Indiscutabil, regimul Băsescu a dus abuzul instituţional pe cele mai înalte culmi. Dar acest lucru nu ar fi fost posibil fără ca predecesorii săi să se plieze serios pe reţeta politizării administraţiei, a subordonării în interes de partid a instituţiilor statului. Când PSD şi PNL îşi împărţeau judeţele şi îşi numeau politic oamenii de casă în fruntea deconcentratelor, în urma unui simulacru de concurs, era vorba de “specialişti” care vor pune în practică programul guvernării, pe când acum, nu-i aşa, situaţia este alta?
Nici vorbă de aşa ceva. Toate guvernările au făcut exact acelaşi lucru. Poate unele au mimat, uneori, legalitatea, poate altele au furat mai puţin, poate au fost o iotă mai competente, dar principiul generalizat al actului guvernării a fost acela al sfidării milioanelor de români. Tocmai din aceste motive, alternanţele la Putere postdecembriste nu au schimbat nimic, ci doar au dus abuzul pe alte culmi. Tot mai înalte.
Iulian Badea
Short URL: http://cronicaromana.com/?p=178506
Scris de