Dosarul ALRO. Who is Mr. Machitski?

De mai mulți ani, cazul ALRO și, punctual, ”oligarhul rus” Vitaly Machitski sunt folosiți pentru a susține câteva teze propagandistice:

  1. Rusia a participat activ la colonizarea economică a României.

  2. Președintele Băsescu (grupul Udrea, PDL etc.) au prăduit statul în favoarea unui oligarh rus.

Prima teză propagandistică este falsă în totalitate, iar teza a două este corectă în sensul prejudicierii statului, dar nu și al recipientului real al favorurilor băsesciene.

Ne propunem să clarificăm câteva aspecte:

  1. Cine este Vitaly Machitski?

  2. Cum a ajuns Vitaly Machitski să devină oligarh?

  3. Care sunt relațiile lui Vitaly Machitski în Rusia și, concret, care sunt relațiile cu puterea și opoziția de Moscova?

 

Vitaly Machitski s-a născut în 1954 la Irkutsk și a avut o tinerețe fără aspecte interesante. A absolvit institutul economic din orașul natal și a lucrat în sfera construcțiilor. Odată cu destrămarea URSS și ”democratizarea” radicală a societății și structurii economice, Machitski a ajuns să fie ”omul de casă” al unui important om de afaceri Shalva (Alexandr) Chigirinski care s-a întors din Spania unde a emigrat în 1987 ”fiind persecutat de KGB”. Shalva Chigirinski a participat activ la privatizarea rapidă a întreprinderilor din sfera energetică și din sfera construcțiilor. Machitski a fost persoana desemnată să devină proprietarul unor rafinării petroliere (Khabarovsk, Angarsk) și la un moment dat a deținut licența pentru exploatarea celui mai mare câmp gazifier din Rusia (Kopytkinskoe gazokondesnatnoe mestorojdenie). În decursul anilor ’90 Chigirinski și Machitski se inserează în proiectele altor oligarhi ruși: Berezovski, Khodorkovski și Abramovich.

În acea perioadă, Rusia era de fapt un stat feodal, împărțit în sfere de influență oligarhică a mai multor clanuri semi-criminale, iar puterea centrală era anemică și aproape de o impotență totală. Machitski l-a ajutat pe Khodorkovski în construcția imperiului petrolier Yukos (câteva active-cheie au fost ”rupte” de la stat prin intermediul companiei Rosinvestneft deținută de Machitski), iar mentorul său Chigirinski a devenit un proeminent dezvoltator imobiliar în zona Moscovei, fiind susținut pe față de anturajul primarului Lujkov care conducea capitala rusă ca un mic cnezat.

Venirea la putere a lui Putin a modificat radical situația din Rusia. De facto, timp de mai mulți ani Rusia s-a aflat în război civil între aripa radical-patriotică din serviciile ruse și diverse grupuri oligarhice. O parte din oligarhi s-au reorientat și au acceptat situația în care aceștia trebuie să plătească taxe și impozite (în perioada Elțîn impozitele pe exploatarea petrolului erau nule) și să accepte situația în care vânzarea activelor strategice unor companii străine este interzisă. Din pleiada Berezovski – Khodorkovski – Abramovich numai Abramovich a fost înțelegător. Datorită cooperării cu noua conducere a statului acest oligarh s-a bucurat de condiții de capitulare extrem de avantajoase și poate să-și permită acum o viață luxoasă și liniștită. Berezovski a încercat să-și asume postura de ”cardinal din umbră” al noii conduceri moscovite, adică să-și păstreze aceeași poziție pe care o ocupa în relația cu familia Elțîn. Conducerea moscovită nu a tolerat așa ceva și Berezovski s-a trezit fără active, fără acțiuni pe care le deținea la mai multe companii strategice, fără bani și cu câteva dosare penale, fiind forțat să fugă la Londra. Khodorkovski a încercat o confruntare directă cu Putin și a ajuns după gratii pentru evaziune fiscală masivă, evaziunea fiind ușor de demonstrat din cauza faptul că evaziunea era o activitate cotidiană și ”normală” pentru perioada Elțîn.

Strategiile alese de Machitski și Chigirinski au fost diferite. Chigirinski s-a apropiat și mai mult de Lujkov care a reușit să încheie o ”pace separată” cu guvernul și a continuat activitatea de afaceri. Machitski a ajuns foarte rapid la concluzia că ”atmosfera de afaceri” din noua Rusie nu-i mai este prielnică și în anul 2000 s-a retras din Rusia, nemaiavând acolo niciun fel de activ notabil, iar banii pe care a reușit să-i scoată din Rusia au fost utilizați pentru achiziția ALRO. Dintr-o anumită perspectivă se poate spune că Machitski a fost un fel de ”băiat deștept” din Rusia anilor ’90 și una dintre performanțele sale a fost conexarea unor firme pe care le deținea la exporturile Gazprom. Încet, dar sigur, acoliții lui Putin au ”deconectat” de la Gazprom toți ”băieții deștepți”, inclusiv pe Machitski.

Chigirinski nu a fost la fel de prevăzător ca și discipolul său și a fost prejudiciat de decăderea lui Lujkov. Active de 2,5 miliarde de dolari i-au fost confiscate de autoritățile ruse, el a fugit la Londra, dar neavând notorietatea lui Berezovski nu a beneficiat de protecție politică și s-a trezit în situația în care activele și conturile din Vest i-au fost blocate de structurile statului rus.

După anul 2000, Machitski și-a descoperit subit vocația de activist civil. În calitate de vicepreședinte al Congresului Evreiesc Euroasiatic, Machitski a cutreierat Europa și țările ex-sovietice având multiple întâlniri cu diverși lideri politici și economici, toate fiind făcute ”în vederea promovării toleranței și prieteniei între popoare etc”. Centrul organizațional al structurii lui Machitski se află evident în Israel, iar destinsul oligarh are cetățenie israeliană. Din această perspectivă, Machitski seamănă cu un alt oligarh rus, fostul media-mogul Gusinski care a fost președintele Congresului Evreiesc din Rusia și care s-a refugiat în Israel după ce întregul holding mediatic pe care l-a deținut a trecut în proprietatea Gazprom-media. Printre întâlnirile internaționale notabile pe care le-a avut Vitaly Machitski se numără cea de la ceremonia de inaugurare sinagogii ”Beit Rahel” din Tbilisi la care a participat președintele georgian Mikhail Saakashvili, fiind sugestiv faptul că această deschidere a avut loc după războiul din Osetia de Sud în perioada în care orice gest prietenesc sau orice tentativă de apropiere față de Saakashvili erau (și sunt) tratate de Moscova ca un afront personal și sancționabil în termeni cei mai duri.

Considerăm că cititorii noștri pot să tragă singuri concluziile care se impun, inclusiv cele referitoare la relațiile existente între Moscova și Vitaly Machitski și cele referitoare la afilierile geopolitice ale acestui oligarh. Din punctul nostru de vedere, contextul în care anturajul președintelui Băsescu a considerat oportună favorizarea lui Machitski devine destul de clar.

Redacția Economică

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=179380

Scris de admin pe 6 Mar 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

4 Comentarii pentru “Dosarul ALRO. Who is Mr. Machitski?”

  1. g89

    Am o oarecare problema de logica: cazul ALRO, chiar daca aceptam ca nu Rusia este in spatele lui, nu inseamna ca capitalul rusesc nu incearca sa patrunda in Romania. (exista o diferenta intre cuantificatorul existential si cel universal)

    Hai sa ne uitem pe Google cu un “search” – omv mol russian capital – este enorm de mult fum – cred ca focul nu e prea departe. Apreciez comentariile d-vstra despre cazul Petrom si de inalta tradare la mijloc, dar e f.plausibil ca acest capital sa vine din vest, sa spunem prin intermediul Austriei, etc.

    Porbabil ca am fi cu totii castigati daca ati comenta despre Marc Rich, legaturile lui inca din anii 80 cu viitori oligarhi din Rusia si Romania si in subsidiar despre “baietii destepti” – sau “maturii destepti” dupa caz.

    • admin

      ::Am o oarecare problema de logica: cazul ALRO, chiar daca aceptam ca nu Rusia este in spatele lui, nu inseamna ca capitalul rusesc nu incearca sa patrunda in Romania. (exista o diferenta intre cuantificatorul existential si cel universal)

      Nu există problemă de logică. Nu am încercat să demonstrăm că tentative de penetrare nu există. Avem o problemă cu faptul că ALRO este folosit drept ”the poster child” al capitalului rus în România, ceea ce este incorect din punct de vedere factologic și intră exact la capitolul ”demonizarea Rusiei”, procedeul fiind folosit (din nou) pentru ascunderea unor probleme parțial interne și parțial externe.

      ::Hai sa ne uitem pe Google cu un “search” – omv mol russian capital – este enorm de mult fum – cred ca focul nu e prea departe.

      Din contra. Fum fără foc poate exista fără nicio problemă. Crearea unui ”fum” credibil este o parte critică a războaielor (dez)informaționale, la fel cum exista mult ”fum rusesc” în jurul ALRO. Preferăm să ne bazăm pe hard facts, iar ”fumul” este trecut la capitolul ”Sursa X lansează informația Y”, fără a-i acorda vreo prezumție de încredere. Everything is a lie, until prother otherwise.

      ::Apreciez comentariile d-vstra despre cazul Petrom si de inalta tradare la mijloc, dar e f.plausibil ca acest capital sa vine din vest, sa spunem prin intermediul Austriei, etc.

      Cred că ați vrut să scrieți ”acest capital să vină din Est”, dar degetele au fost mai rapide ca gândul :) Acum, revenind la principiul hard-facts:
      Principalii acționari ai OMV sunt: Statul austriac (31,2%), Emiratul Abu-Dhabi (20%, prin IPIC), iar restul de 48,8% sunt în free float pe Vienna Stock Exchange care are reguli de identificare publică a oricărei entități ce deține mai mult de 5% din acțiuni. Acum urmează întrebarea: unde este capitalul rusesc în schema asta? Dacă doriți, puteți să încercați să demonstrați că guvernul austriac și emirul Abu-Dhabi sunt aliații Rusiei, dar credem că va fi destul de dificil s-o faceți pe baza factologică. MOL nu are nicio legătură cu povestea Petrom și unica conexiune care există între Rusia – MOL – OMV este vânzarea în 2009 a pachetului de 21,2% din MOL de la OMV la Surgutneftegaz. Mai puteți încerca invoca cooperarea între OMV și Gazprom în privința Central European Gas Hub, doar că din punct de vedere cronologic nu se potrivește: privatizarea Petrom – 2004, lansarea proiectului CEGH – 2008.
      Pentru noi nu are importanță identitatea națională a celor care au făcut operațiunea Petrom. Este important că această operațiune a fost făcută cu sprijinul total al celor care ar fi trebuit să blocheze asemenea operațiuni la nivel local. Iar acoperirea informațională folosită pentru a justifica această crimă a fost, după cum bine știți, ”necesitatea de a plăti biletul de intrare în UE” și acest lucru ar trebui sancționat în aceeași măsură ca și ”vânzarea” propriu-zisă. România se deosebește de alte țări est-europene inclusiv prin faptul că aici aproape oricine și-a putut executa operațiuni la care în mod normal nu ar fi trebuit nici să viseze. Au fost industrii întregi, întreprinderi, contracte care au ajuns pe mâna cehilor, slovenilor, italienilor, sârbilor, turcilor… câteodată chiar și fără ajutorul marilor puteri globale, iar la nivel ”oficial” toate acestea au fost făcute ”în numele siguranței naționale” sau ”a necesităților comunității euroatlantice”. Au făcut ceva curatorii decidenților de la București ca să blocheze aceste evenimente? Nu. Evident, din perspectiva curatorilor nu era problema lor, dar din moment ce îi țineau în brațe pe decidenții bucureșteni, ei au devenit o parte a problemei. And btw, unii curatori au beneficiat copios de pe urma ”păcatelor” decidenților bucureșteni.

      ::Porbabil ca am fi cu totii castigati daca ati comenta despre Marc Rich, legaturile lui inca din anii 80 cu viitori oligarhi din Rusia si Romania si in subsidiar despre “baietii destepti” – sau “maturii destepti” dupa caz.

      Cu plăcere. Expect us (c).

      • g89

        In privinta logicii:

        “1. Rusia a participat activ la colonizarea economică a României.

        2. Președintele Băsescu (grupul Udrea, PDL etc.) au prăduit statul în favoarea unui oligarh rus.

        Prima teză propagandistică este falsă în totalitate”

        “falsa in totalitate” inseamna dupa mine “orice exemplu de participare activa a Rusiei la colonizarea economica a Romaniei este fals”, dupa care dati un exemplu: “exista un exemplu – ALRO – care este pus in seama Rusiei care este fals” oarecum in sprijinul afirmatiei de la punctul 1. Asta e diferit de teza “se incearca demonizarea Rusiei si iata un exemplu – ALRO”.

        Despre capitalul din Austria si fum: sigur ca exista fumigene, de fapt e aproape imposibil sa nu se foloseasca fumigene, era vorba – in lipsa certitudinii – de cat de plauzibila este aparitia capitalului din terte tari via Austria. La capitolul plauzibil sa adaugam reputatia Austriei (bursa si sistemul bancar – nu aparatura dentara sau ochelari – multi spun ca depaseste Elvetia, Luxemburg, Olanda etc) de a fi placa turnanta si perfect opaca a unor capitaluri de provenienta obscura; ca Erste bank este Adam si Eva pt “investment banks” (Goldman Sachs este a treia sau a patra generatie), etc.

        De acord cu restul

        • admin

          1. Falsă în totalitate înseamnă că ”Rusia NU a participat activ la colonizarea economică a României” :) Cei care cred invers utlizează de obicei (pt că nu prea au altceva) exemplul ALRO pe care l-am și demontat punctual. Atunci când vor apărea alte ”exemple” la fel de notorii – le vom analiza și pe ele. Cât despre demonizare: search pe google: rusii, ALRO, energie ieftina. Apropos, pentru noi, ca o țară să intre în categoria ”colonizatori activi” ea trebuie să aibă trofee măcar de dimensiunea celor obținute de Republica Cehă (active ultra-ieftine + preferinte ulterioare din partea statului).
          2. Ceea ce ați scris despre Austria este plauzibil la nivel general, dar în nu și în cazul particular al OMV. Cercetările de financial forensics nu relevă vreo prezență substanțială a ”markerilor problematici” : privately held companies, nominee directors/sharelholders, bearer shares, obfuscarea registrelor, contracte de transfer de management, vânzări de creanțe, transferuri de drept de vot etc. Dacă doriți un exemplu concret de ”structură cu capital ciudat”, vă recomandăm cordial cazul Voest-Alpine Technologie AG.

          ”De acord cu restul”
          Mulțumim.

Lasă un Comentariu

Free WordPress Theme
Autentificare