Privatizarea tiparniței Băncii Centrale Europene

Din considerente ce țin mai mult de aspecte politice decât de cele economice, Banca Centrală Europeană a folosit ultimele luni pentru a face injecții masive de lichiditate în sistemul bancar european. Colateralul care în mod normal ar fi trebuit acceptat cu un discont substanțial (obligațiunile Greciei, Portugaliei, Italiei etc) a fost acceptat practic fără discont pentru operațiuni de refinanțare pe termen lung. Aceste operațiuni gigantice au permis stabilizarea pieței de obligațiuni de stat și obținerea de către bănci a unor lichidități impresionante. Orice deficit de lichiditate se rezolvă foarte ușor atunci când băncile comerciale au posibilitatea să cumpere în piața obligațiuni grecești sau portugheze la prețuri derizorii, iar apoi să le ipotecheze la BCE pentru a obține credite, a căror valoare depășește cu mult valoarea de piață a colateralului depus la Banca Centrală Europeană. ”Deontologii” din lumea jurnalismului economic formulează situația creată în felul următor: ”BCE a injectat lichiditate în sistem”, analiștii mai pragmatici formulează situația în alți termeni: ”BCE finanțează băncile private care se află aproape de faliment”, iar observatorii cinici preferă formularea: ”Bancherii europeni au privatizat tiparnița publică și se autofinanțează”.

În cadrul acestor operațiuni de ”injectare a lichidității” BCE a construit un mecanism care a adus beneficii minime statelor, beneficii maxime bancherilor și inflație pentru cetățeanul european de rând. Teoretic, banii obținuți de la BCE trebuiau folosiți de băncile private pentru a cumpăra (”susține”) obligațiunile emise de statele europene aflate în dificultate financiară, creându-se astfel un circuit în care monetizarea datoriei publice (adică finanțarea cheltuielilor statelor prin bani neacoperiți de bunuri sau servicii) era mascată datorită existenței ”serviciilor de intermediere” oferite de băncile private. Partea frumoasă a operațiunii a constat în faptul că obligația bancherilor de a folosi banii obținuți de la BCE pentru cumpărarea obligațiunilor de stat a fost una informală, adică nu a existat vreun angajament ferm și concret. În termeni simpli: BCE și politicienii europeni i-au crezut pe bancheri în baza unui cuvânt de onoare, iar bancherii au respectat numai o parte din angajamentele asumate. Pe lângă utilizarea banilor în modul convenit cu BCE, băncile au folosit o parte din bani pentru a-i juca în mod speculativ și s-au apucat de investiții în petrol, alimente și acțiuni, umflând ad-hoc niște bule speculative. Desigur, prețul acțiunilor Apple este o chestiune care nu-l deranjează pe europeanul de rând, în schimb prețurile la petrol, benzină, grâu și pâine afectează în mod direct viața a milioanelor de europeni. Măsurătorile oficiale ale inflației sunt construite într-un mod magic, dar șoferul european care a văzut creșterea rapidă a prețului la benzină nu va crede niciodată că inflația nu depășește 2%.

Operațiunile de injecție a lichidității au stimulat băncile să nu ia în serios necesitatea restructurării portofoliilor de credite și necesitatea ”curățirii” bilanțurilor de active neperformante. Riscul structural al sectorului bancar european nu a dispărut, băncile rămân la fel de vulnerabile în continuare, iar Banca Centrală Europeană are în gaj un portofoliu de obligațiuni pentru care s-au dat împrumuturi de trilioane de euro, dar în realitate valoarea acestui ”gaj” este nulă sau, în cel mai bun caz, reprezintă vreo 10% din valoarea creditelor acordate.
Principalii perdanți ai acestor scheme și manipulări monetare sunt contribuabilii europeni care plătesc un preț mai mare la pompă, consumă pâine mai scumpă și primesc salariu într-o monedă în curs de devalorizare. Beneficiarii operațiunii sunt bancherii și politicienii care speră să mai tragă din timp pentru a-și rezolva problemele electorale.

Redacția Economică

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=179441

Scris de admin pe 13 Mar 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

2 Comentarii pentru “Privatizarea tiparniței Băncii Centrale Europene”

  1. N. Raducanu

    Ma jenez sa fac comentarii asupra unor articole care -din punct de vedere al tehnicii bancare – pentru mine sunt dificile. Eu sunt inginer cu oarecare experienta in macroeconomie, dar subtilitatile crizei bancare europene ma depasesc. Tin doar sa remarc ca Banca Centrala Europeana (ECB) de la Frankfurt a.M. condusa de italianul Draghi, este criticata sever de Jens Weidmann, seful Bancii Federale a Germaniei de la Berlin, conform caruia criza nu poate fi combatuta doar prin pomparea de bani in bancile suferinde si nici prin achizitionarea de ECB de obligatii de stat (governments bonds) din Grecia, Portugalia si Spania. Ceeace este totusi o noutate.

  2. Ideea ca aceste banci ar fi trebuit macar si in principiu sa cumpere bonduri nationale este doar o justificare de public relations.

    De fapt, ideea injectarii de capital este aceea de a tine sistemul privat bancar la suprafata, prin orice mijloace. Dupa cum aurtorul observa, in termenii omului de pe strada, efectul este al inflatiei in zonele de consum care dor cel mai tare. Probabil ca cei mari s-au gandit ca e vorba de o ‘greseala’ unica dupa care ne pupam toti in piatza ‘dependentei. In realitate, nu se rezolva nimic, decat temporar setea de sange…

Lasă un Comentariu

Free WordPress Theme
Autentificare