Viziunea economică a lui Vladimir Putin. Contraste strategice

Ieri, Vladimir Putin a prezentat în fața parlamentului rus ultimul raport de activitate în calitatea de prim-ministru al Rusiei. Totodată, acest raport poate fi catalogat și drept un document programatic ce poate oferi o imagine asupra modului în care va fi gestionată politica și economia rusă în următorii ani. Deși o bună parte din discurs a fost destinată situației interne, au fost menționate și o serie de aspecte care vor influența nu doar evoluția Rusiei, ci și evoluția spațiului european. În același timp comparația dintre anumite aspecte ale strategiei economice propuse de Vladimir Putin și anumite particularități ale strategiei economice enunțate recent de Traian Băsescu ar putea fi extrem de interesantă.

Una dintre temele principale ale discursului a fost necesitatea creării unei economii adaptate la provocările secolului XXI, economie care să genereze maxim de valoare adăugată și totodată să fie capabilă să ofere fiecărui cetățean un loc de muncă unde acesta își va putea manifesta la maxim creativitatea și inteligența. Din perspectiva lui Vladimir Putin, strategia de dezvoltare ce satisface aceste exigențe presupune investiții masive în următoarele sectoare: industria grea și constructoare de mașini, industria ”materialelor noi” (a se citi: materiale sintetice create cu ajutorul nanotehnologiilor), industria high-tech și industria farmaceutică. Un aspect crucial pentru implementarea acestei strategii este crearea condițiilor favorabile pentru ”alianțe tehnologice” între companiile ruse și companiile străine, stimularea creării în Rusia a întreprinderilor capabile să susțină un ”ciclu complet” al unui produs nou, începând de la proiectare și terminând cu asamblarea finală. Această strategie nu este nouă. Vladimir Putin susține că utilizarea acestei strategii în perioada 2008-2011 a permis menținerea creșterii economice, iar rezultatul principal al implementării acestei strategii constă în faptul că nivelul actual al șomajului este mai redus decât nivelul șomajului înregistrat înaintea declanșării crizei economice globale. Contrastul este evident: Traian Băsescu și Mihai Răzvan Ungureanu consideră că exploatarea resurselor minerale de către companiile străine este cheia creării locurilor de muncă, iar Vladimir Putin (președintele unei țări care dispune de o cantitate impresionantă de resurse naturale) consideră că locurile de muncă trebuie create (de stat!) în sectoarele economice cu maxim de plus-valoare, în sfera tehnologiilor înalte, iar companiile străine sunt invitate nu la prăduirea subsolului țării, ci la crearea unor centre de proiectare și producție, nu doar unor linii asamblare finală.

Un alt pilon al dezvoltării economice la care s-a referit președintele-ales al Rusiei este facilitarea accesului la creditare pentru companii care lucrează în domenii strategice și în sectorul exportator. Pentru sectorul bancar de stat, finanțarea acestor companii este o prioritate, iar în decursul anului 2012 va începe activitatea Fondului de Garantare a Creditelor care va lucra cu companiile din sectorul exportator în vederea reducerii costurilor de creditare. Susținerea exporturilor, altor decât cele de resurse minerale, este un pilon al dezvoltării unei economii viabile în condițiile noii conjuncturi economice globale. Din nou, contrastul cu politica economică a tandemului Băsescu & Mihai Răzvan Ungureanu este evident. În România nu se face absolut nimic pentru a avea bănci de stat puternice și capabile să impulsioneze dezvoltarea unor ramuri strategice ale economiei naționale. Sectorul financiar-bancar a fost dat pe mâna capitalului străin, dar capitalul străin preferă să construiască centre comerciale și nu uzine high-tech. Este firesc ca băncile străine să dorească finanțarea unor proiecte care aduc profit rapid și aproape sigur și una dintre funcțiile statului este să ofere sprijinul acelor inițiative private sau proiecte ale unor companii de stat care pot oferi avantaje strategice întregii economii, întregii națiuni în decursul următoarelor decenii. Managerii companiilor private și bancherii care lucrează în sectorul privat sunt forțați prin natura lucrurilor să aibă un orizont de planificare destul de scurt, adică doar câteva trimestre și doar în cazuri cele mai fericite se poate discuta de câțiva ani. Statul, nefiind constrâns de necesitatea extracției profitului pe termen scurt, are obligația să susțină inițiative strategice, inițiative care rareori ar putea fi susținute de capital privat și niciodată nu vor fi susținute de capital privat străin.

 

Vladimir Putin a dedicat o parte din discurs dezvoltării tehnologiilor practice și cercetărilor științifice fundamentale. Liderul rus s-a angajat să extindă programul de atragere în Rusia a savanților străini și să aloce mai multe fonduri pentru pregătirea savanților ruși. Creșterea capabilităților științifice și tehnologice ale Rusiei este descrisă drept o prioritate națională, deoarece maximizarea potențialului științific conduce la maximizarea capitalului uman. Vladimir Putin s-a angajat că în 2018 salariile cadrelor didactice din sfera învățământului post-universitar să aibă o valoare dublă față de salariul mediu pe economie, iar studenții care dau dovadă de aptitudini științifice vor obține credite preferențiale pentru dezvoltarea proiectelor proprii și susținere din partea statului în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai. Președintele-ales al Rusiei a trecut în revistă rezultatele concrete ale programelor de stimulare a cercetărilor aplicate și fundamentale care au fost derulate în perioada mandatului său, menționând inclusiv sistemul de navigare GLONASS (alternativa rusă pentru GPS), avionul civil Super-Jet, avioanele de vânătoare din ”generația 5” etc. Pentru orice țară ce își dorește să fie altceva decât o banală colonie a capitalului străin este imperativă dezvoltarea științei și tehnicii. Tandemul Băsescu & Ungureanu ne spun într-un glas că nu există bani pentru așa ceva, dat totodată finanțează telegondole, autostrăzi ce nu există, iar ”băieții deștepți”, regii asfaltului și baronii locali se bucură în continuare de veniturile provenite din bugetul statului. Guvernul și președintele mint atunci când declară că România nu își poate permite programe masive de dezvoltare a educației și științei. De fapt, România nu-și mai poate permite să mai aibă niște incompetenți la conducerea țării.

 

Nu suntem dispuși să idealizăm situația din Rusia, deși o creștere economică de peste 4% pe timp de criză și cel mai redus nivel al datoriei publice printre țările din grupul G20 sunt destul de grăitoare. Ne pare rău că nu avem posibilitatea să auzim astăzi, la București, un discurs prezidențial care să nu fie bazat pe demagogie și îndemne voalate la acceptarea unei situații în care România este o colonie economică și un banal obiect al jocurilor capitalurilor străine. Credem că și electoratul este însetat de un discurs inteligent, pragmatic și ușor naționalist, în sensul bun al cuvântului. Totodată, electoratul este însetat și de fapte reale care să certifice onestitatea unui astfel de discurs.

 

Redacția Economică

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=179659

Scris de admin pe 12 Apr 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

6 Comentarii pentru “Viziunea economică a lui Vladimir Putin. Contraste strategice”

  1. andrei

    In ce ne priveste, cu alte cuvinte, “inapoi la documentele Congresului XIV al PCR”. Desigur, fara PCR ! E de dorit, dar e posibil!? Sigur ca celor aflati la putere nu le convine o astfel de abordare, care ar presupune o critica a celor 22 de ani de furt calificat si continu. Nu ar conveni nici noilor comisari care ne tot indemnau cu “terapia de soc”! Apoi, o critica reala a situatie din tara, inclusiv a clasei politice, ar genera si o serie de procese de “subminare a economiei nationale”( cap de acuzare in procesul Ceausescu, introdus acolo ca sa oculteze ceea ce a urmat) si de furt din avutul obstesc. In final, e nevoie de o noua revolutie si de o reconqista nationala. Cine sa o faca?! Oamenii activi sunt plecati si, lucru foarte ciudat, in tara aproape ca a disparut omul productuv calificat, care, de bine de rau, a fost creat in comunism. Marefer la muncitori, nu la elite stiintifice si tehnice care erau si inainte de comunism dar tot asa, fara comunicare cu o clasa muncitoare competenta, care, intre cele doua razboaie, era destul de putin numeroasa. Germania si-a revenit dupa razboi tocmai pentru ca deprinderile de munca, de inalta calificare, au fost cat de cat mentinute si apoi dezvoltate. Pe langa “Cine s-o faca?”(revolutia), ar mai fi intrebarea: “Cu cine sa se faca reconqista si reconstructia?”. Nici dupa razboi nu a fost Romania intr-o situatie mai grea! Dar totusi, trebuie facut!

  2. watcher

    Varful aripii patriotice a fost doborat la Balotesti, iar restul probabil au facut pe ei.

    • g89

      Nu e foarte plauzibil ca restul sa fi facut toti pe ei. Multi au fost sigur influentati de accident, dar mai plauzibil este ca majoritatea au continuat sa faca (sau sa nu faca) ce faceau si inainte. Intrebarea este ce faceau? Raspunsul nu este simplu si intrebarea oarecum retorica, dar raspunsul corect are calitati terapeutice.

  3. N. Raducanu

    Este un excelent editorial, care scoate in evidenta modurile diferite pentru Romania si Rusia de a iesi din impasul tranzitiei de lunga durata spre o economie performanta. Iar principala deosebire sta in insasi trasarea de teluri precise, capabile sa concentreze eforturile institutiilor si populatiei. As aduce cateva complectari la prezentarea de Putin in fata Dumei a raportului privind realizarile pe anul 2011.

    Cea mai importanta realizare a fost – dupa el – iesirea cu succes a economiei Rusiei din ghiarele crizei mondiale. La inceputul anului 2012, PIB al Rusiei a depasit nivelul dinainte de inceperea crizei. Tara noastra, a spus Putin, este unica printre tarile G8 care are un buget fara deficit si chiar cu un mic excedent. Rusia are o datorie de stat de mai putin de 10% din PIB, in timp ce zona euro are o datorie de 90%, iar SUA – 100% din PIB-ul tarii. Inflatia in Rusia s-a redus in ultimii 4 ani de la 13% la 6%. Un alt succes a fost stabilizarea numarului populatiei Rusiei (143 milioane loc.) si crearea conditiilor pentru sporirea acestui numar. “Nu am lasat criza economica mondiala sa ruineze acest trend” a spus Putin.
    Pentru viitor el stabileste 5 prioritati: 1) O politica demografica, capabila sa opreasca scaderea populatiei; 2) Crearea in urmatorii ani a 25 de milioane de locuri de munca de calitate; 3) Desvoltarea Siberiei si Extremului Orient; 4) Faurirea unei “noi economii”, capabila a fi competitiva pe plan mondial; 5) Crearea Uniunii euro-asiatice, pentru ca impreuna cu alte tari sa se rezolve o serie de dificile probleme mondiale. Putin a precizat ca in primul decret pe care il va semna ca presedinte, va stabili “harta de drum” pentru atingerea acestor obiective.
    Am cautat insa pe net si cateva comentarii critice ale presei moscovite la acest raport, ce mi s-a parut cam triumfalist. Pentru aceasta am “rasfoit” articole din trei ziare cunoscute ca anti-putiniste: “Novaia Gazeta”, “Nezavisimaia Gazeta” si “Gazeta”. Mai intai, ziaristii respectivi se indoiesc de posibilitatea realizarii uriaselor investiti necesare pentru indeplinirea grandioaselor obiective din raport, chiar daca se mentine tendinta actuala pe piata mondiala a cresterii pretului hidrocarburilor. Apoi ei subliniaza lipsa in Rusia a unui climat de afaceri propice pentru crearea a 25 milioane de noi locuri de munca, deoarece inca bantuie coruptia, iar fluxul populatiei din fostele republici unionala s-a cam epuizat.. Prea optimista ar fi, dupa ei, in raport si tratarea problemei demografice, deoarece in varsta de reproducere intra acum tocmai generatia de la inceputul anilor ’90, cand s-au nascut putini copii. De 10 ani se tot vorbeste despre desvoltarea Siberiei si Extremului Orient, dar deocamdata realitatea arata o masiva scurgere a populatiei din aceasta zona in Rusia europeana. Cine se ocupa intens si in tacere de ocuparea acestor teritorii ale Rusiei asiatice este insa China. Faurirea Uniunii euro-asiatice (in primul rand o uniune vamala) este deasemeni indoielnica, caci fara mari sacrificii financiare din partea Rusiei, este dificil de crezut ca se vor gasi tari amatoare pentru asta. Din raportul lui Putin lipseste si analiza greselilor puterii in anii in care acesta a fost presedinte si prim-ministru.

    Parcurgand raportul amintit, dar si criticile la adresa lui, trebuie recunoscut ca obiectivele stabilite de Putin vor intampina mari greutati, venite atat din afara, cat si din interiorul tarii. Cea mai mare gresala ar fi insa lipsa oricarui program orientativ, oricarei interventii a statului, punand speranta doar in fortele invizibile si necontrolate ale pietei. Alternativa lasarii ca societatea sa depinda de bunul plac al bancilor si concernelor multinationale, poate duce pe termen scurt la o aparenta de progres si abundenta, dar pe termen lung este o solutie falimentara pentru orice tara in era globalizarii galopante. Nu numai Putin si partidul lui au inteles aceasta, ci si majoritatea covarsitoare a electoratului rus care l-au ales. La noi in tara insa, vasul pluteste cu un carmaci care il piloteaza dupa inspiratie sau dupa cum ii este sugerat din afara. Rezultatele se vad…

Lasă un Comentariu

mugen 2d fighting games
Autentificare