Hidroelectrica. Trădare naţională

Specificul profesiei ne face să nu credem în coincidenţe. Scandalurile mediatice create de cazurile de plagiat şi, mai nou, de condamnarea lui Adrian Năstase nu fac altceva decât să abată atenţia mediei şi atenţia publicului de la operaţiunea de preluare a companiei Hidroelectrica, operaţiune realizată de subalternii „băieţilor deştepţi” din cadrul structurilor statului.

Există o şansă, infim de mică, să ne trezim în situaţia în care întregul plan de intrare în insolvenţă a fost pus în aplicare pentru a scăpa de contractele „băieţilor deştepţi”, dar cu fiecare zi care trece fără acţiuni dure şi concrete ale administratorului judiciar, aceste şanse se apropie de zero. Mult mai probabilă, este o explicaţie mult mai banală: Hidroelectrica este obiectul unei operaţiuni de preluare ostilă.

Pentru rezilierea contractelor „băieţilor deştepţi” nu era nevoie de intrarea în insolvenţă. Contractele sunt vădit oneroase, iar semnarea şi, mai ales, prelungirea acestora încalcă în mod flagrant legislaţia europeană în domeniul concurenţei, legislaţia naţională în domeniul concurenţei şi cel puţin o ordonanţă guvernamentală cu privire la modul de vânzare a energiei electrice produse de companiile de stat. Reiterăm: pentru rezilierea contractelor nu este nevoie de intrare în insolvenţă, este nevoie doar de voinţă politică. În mod ciudat, guvernul a găsit voinţă politică pentru a băga Hidroelectrica în insolvenţă, dar nu a manifestat voinţa politică necesară rezilierii contractelor. Însăşi procesul de intrare în insolvenţă arată extrem de suspect. Adunarea generală a acţionarilor ale unei întreprinderi de importanţă strategică a decis intrarea în insolvenţă (conform Hotnews), ceea ce arată că pentru această decizie au votat reprezentanţii Ministerului Economiei. Cum poate Daniel Chiţoiu să justifice această acţiune a subalternilor? A fost informat de ea? Este de acord cu ea? Un alt aspect important: orice persoană care a lucrat în domeniu ştie că o cerere de insolvenţă depusă astăzi va primi un termen de judecată în 2013, iar Hidroelectrica a fost băgată în insolvenţă în doar cinci(!) zile. De unde atâta grabă şi cine a facilitat acest traseu extrem de rapid? Rezultatul principal al şedinţei de judecată care a avut loc ieri constă în faptul că guvernul României nu mai controlează principala întreprindere din sectorul energetic! „Perla coroanei” economiei româneşti a ajuns sub controlul judiciar operat de Marele Orator al Marii Loje Naţionale. Domnule procuror Ponta, aici aţi dorit să ajungeţi cu reforma sistemului energetic din România sau cineva v-a sfătuit foarte prost? Din punct de vedere economic şi din punctul de vedere al necesităţii rezilierii contractelor oneroase, intrarea companiei Hidroelectrica în insolvenţă nu poate fi justificată.

În ceea ce urmează, vom vedea următoarea evoluţie a evenimentelor:

Contractele „băieţilor deştepţi” nu vor fi reziliate. Administratorul va face tot posibilul pentru ca insolvenţa să se transforme în faliment, iar „băieţii deştepţi” să obţină un profit maxim în procesul falimentării companiei. Apoi, „pentru a satisface creanţele creditorilor”, Hidroelectrica va fi spartă în mai multe componente care vor fi vândute „investitorilor strategici” din zona „operativ-informativă” naţională şi internaţională. Victor Ponta mai are la dispoziţie o perioadă relativ scurtă de timp pentru a salva Hidroelectrica, asta în condiţiile în care îşi doreşte să o facă.

Planul „băieţilor deştepţi” are mari şanse de reuşită, dar în ciuda succesului probabil, are o vulnerabilitate semnificativă. În cazul Cupru Min, miza a fost un zăcământ de cupru, iar cuprul poate fi extras, scos din ţară şi vândut. În cazul Hidroelectrica, cumpărătorii nu vor putea pleca acasă cu hidrocentralele în bagaj. Dacă Ponta nu va dori să recupereze acest activ strategic, atunci o va face un alt prim-ministru. Lumea s-a schimbat radical în ultimii ani şi operaţiunile posibile în 2004 nu vor rămâne nesancţionate în 2012.

Redacţia Economică

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=179987

Scris de admin pe 21 Iun 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

5 Comentarii pentru “Hidroelectrica. Trădare naţională”

  1. watcher

    Ma intreb daca stam mai rau ca Argentina inaintea colapsului din 2001?!

  2. Daniel Chiţoiu e de capul lui sau Ponta ţine şi el de şase ca cei dinaintea lui?

    Se mai mira cineva ca la palestinianul-roman Arafat a iesit lumea in strada, pe cand la romanul Nastase nu?!

    Ceausescu in 1968 s-a dus la popor si a castigat. Astia acum cu ce sa mearga?!

    • watcher

      Nastase e rom la origini la fel ca si Iliescu din ce se mai susoteste pe la spate…
      Ceausescu s-a dus si in 1989 si nu a mai castigat…

  3. omul nou

    Atenţie la desfiinţari, cînd şi de ce au avut şi au loc!?

    Observaţie !
    A existat înainte de Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului(C.E.C.O.) Cartelul internaţional al oţelului=uniune monopolistă internaţională, înfinţată în anul 1926 de monopolurile capitaliste din industria siderurgică din Germania, Franţa, Belgia, Luxemburg şi Saar, cu scopul stabilirii controlului asupra pieţei mondiale a oţelului. În anul 1931, din cauza marii crize economice şi a ascuţirii concurenţei pentru obţinerea de condiţii mai avantajoase de desfacere, cartelul s-a destrămat.
    Saar-( za : r )=Land în sud-vestul R.F.Germaniei. Suprafaţă : 2567 km2. Populaţia : 1102600 loc. ( în anul 1963 ).
    După reconstruirea lui în anul 1933, Cartelul internaţional al oţelului a încheiat înţelegeri şi cu unele monopoluri din Anglia şi S.U.A.; astfel întreaga producţie capitalistă a oţelului a intrat sub controlul cartelului.
    Între membrii cartelului s-a împărtit piaţa mondială, s-au stabilit cote de producţie, de import şi export şi preţurile de vînzare.
    Înaintea celui de-al doilea război mondial cartelul s-a destămat oficial, pentu a doua oară, însă principalii săi participanţi au continuat să ţină legături între ei.
    „Integrare”= politică promovată de unele ţări după cel de-al doilea război mondial şi concretizată în formarea ( înfiinţarea ) unor organizaţii internaţionale cu caracter integraţionist (respectiv a unui spaţiu economic unificat).
    Astfel apar:
    După cel de-al doilea război mondial, datorită schimbării raportului de forţe între ţările capitaliste, a fost creată o nouă uniune monopolistă internaţională: Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului
    ( C.E.C.O.) .
    -1-Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.)=organizaţie internaţională guvernamentală, cu sediul la Bruxelles(Brűsel). Fondată prin tratatul de la Paris din anul 1951 pe baza „planului Schuman” îşi începe activitatea în anul 1952, în scopul formării unei pieţe comune a cărbunelui şi a produselor siderurgice, în vederea unei repartizări mai judicioase a producţiei şi a creşterii productivităţii muncii în statele membre.
    [ Planul Schuman=ministrul francez de externe, Robert Schuman, propune la 9 mai 1950 ca producţia de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei Federale să fie plasată sub o autoritate comună ; scopul era integrarea acesteia în stucturile politice şi economice europene(„Solidaritatea producţiei , astfel realizată, va face ca orice război între Franţa şi Germania să devină nu numai de neconceput, ci şi imposibil din punct de vedere material”). Este începutul operei de integrare europeană.]
    Tratatul de la Nisa ( Nice [ nis ] )-oraş în sud-estul Franţei- semnat la 26 februarie 2001- care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatul instituind Comunităţile Europene şi anumite acte conexe.
    Aici tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului (C.E.C.O.) s-a desfiinţat (a expirat) [vezi pag.488 din Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi 2002-coordonator Valentin Constantin referitor la Tratatul de la Nisa, iar la TVR1 pe 23 iulie 2002 s-a dat jos drapelul de către fostul preşedinte al Comisiei Europene ,Romano Prodi], iar responsabilitaţile şi bunurile sale au fost preluate de Comunitatea Europeană – se numea curent „Piaţa Comună”, actualmente se numeşte Comunitatea Europeană (C.E.) [conf. Tratatului privind Uniunea Europeană semnat la Maastricht ( Ma:striht ) în 7 februarie 1992 vezi art. G1 care spune : sintagma „Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.)” este înlocuită cu sintagma „Comunitatea Europeană” ] .
    -2- Comunitatea Europeană a Energiei Atomice ( EURATOM )= organizaţie internaţională guvernamentală cu sediul la Bruxelles. Fondată prin tratatul separat de la Roma ( o dată cu C.E.E.) din anul 1957, îşi începe activitatea în anul 1958, în scopul coordonării politicilor statelor membre în domeniul cercetării nucleare şi al creării unei pieţe comune pentru materiale şi echipamente nucleare.
    Unii politicieni europeni susţin desfiinţarea Comunităţii Europene a Energiei Atomice ( EURATOM ), aşa cum s-a întîmplat şi cu Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.), iar Comunitatea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice să fuzioneze într-o nouă Comunitate Europeană.
    Curios! După ce au pus mîna pe tot, adică oţel, cărbune, curent electric (vor pune), iar au cerut şi cer desfiinţarea lor, adică a acestor comunităţi.

Lasă un Comentariu

Free WordPress Themes
Autentificare