Gura bare curul (lui Isărescu)

Academicianul-colonel Isărescu, continuă să ne bucure prin eforturile de a prezenta publicului larg subtilităţile activităţii BNR şi prin dorinţa de a-şi împărtăşi nemărginita-i înţelepciune despre viaţă şi politică. În cadrul recentei conferinţe de presă, guvernatorul-nepereche a oferit presei o mostră de înţelepciune populară, declarând că „în pieţele financiare, gura bate fundul”. Probabil, Isărescu încerca să spună că anumite declaraţii pot afecta starea financiară a naţiunii. Această expresie are şi alte înţelesuri şi se referă la capacitatea aproape infinită a unor personaje de a minţi. Din punctul nostru de vedere, anume această interpretare se aplică lui Isărescu.

Academicianul-colonel a explicat jurnaliştilor şi publicului larg că economia şi cursul leului sunt afectate de criza politică. Mesajul, dacă era lăsat neexplicitat, ar fi fost tolerabil şi firesc. Însă, aşa băsist cum îl ştim cu toţii, guvernatorul BNR a insistat să precizeze că politicienii care nu cunosc arta dialogului ar trebui să stea acasă şi „nu să ne scoată din casă”, referindu-se, probabil, la referendum. Mai mult, colonelul Isărescu a invocat o frază spusă de un „bun prieten al României” (o fi cineva de la clubul Bilderberg?) şi un mare specialist în domeniul financiar (precis cineva de la Bilderberg!) care i-ar fi spus: „voi chiar nu aveţi ce face?” Probabil, din perspectiva persoanelor care comunică cu guvernatorul BNR, 8,5 milioane de alegători chiar nu au avut ce face şi au ieşit la vot de plictiseală.

Un aspect deosebit de interesant al discursului lui Isărescu a fost modul în care tehnocratul-şef al României încerca să demonstreze că plata datoriilor la FMI aduce un profit fabulos Băncii Naţionale. Aritmetica elucubrantă pe care o foloseşte academicianul-colonel merită o cercetare aparte:

„Astăzi am făcut plata din cele peste 500 de milioane DST. Şi pentru că există aşa o preocupare că o să facem o pierdere de un miliard, nu ştiu cine a făcut calculul şi cum. Solicit ca şi din partea dumneavoastră să ne explicaţi cum calculaţi. Pot să vă spun că am făcut profit şi din această rambursare şi un profit bunicel, cam cât am făcut profit în jumătate de an. Avem în BNR un serviciu special care ţine un echilibru al activelor, al rezervelor în diferite valute, face calcule probabilistice, gândeşte care e probabilitatea. Spre surpriza celor care au calculat o pierdere, atât pot să spun societăţii româneşti, că am făcut un profit substanţial.”

 

Isărescu a amintit jurnaliştilor de vremurile imemoriale în care BNR a cumpărat 10 miliarde de euro la un curs de 3,1-3,5 lei pentru un euro. Acum, guvernatorul BNR susţine că înregistrează profituri contabile atunci când plăteşte datoriile din aceste 10 miliarde de euro. Este interesant că nu pomeneşte nimic despre 12 miliarde de euro care au ajuns la BNR prin împrumutul de la FMI şi pentru care se plăteşte dobândă, iar această dobândă este mult mai mare decât randamentele obligaţiunilor americane în care au fost investiţi aceşti bani. De fapt, Isărescu încearcă să păcălească publicul printr-un truc contabil elementar. Dacă ar fi plătit datoria din alţi bani decât acele 10 miliarde din „epoca paleolitică”, atunci el ar fi înregistrat pierderi uriaşe. Problema nu are nicio legătură cu înregistrările contabile pe care le invocă guvernatorul BNR. Oricum, metoda contabilă pe care o utilizează Isărescu (probabil îşi justifică micile golănii contabile, invocând principiul FIFO) arată că BNR, chiar şi la nivel contabil, funcţionează ca un fond valutar speculativ şi nu ca o bancă naţională normală. Invităm cititorii să se gândească la următorul aspect: Isărescu se bucură de situaţia în care poate plăti datoriile în condiţiile în care euro pe care i-a cumpărat la 3,3 lei/eur astăzi valorează mult mai mult. În termeni simpli: numai un impotent intelectual se poate lăuda cu profitul imaginar pe care BNR îl obţine atunci când leul se devalorizează. Este demonstraţia perfectă a faptului că interesele lui Isărescu şi BNR sunt antagonice faţă de interesele populaţiei şi interesele statului care suferă atunci când leul se devalorizează.

Academicianul-colonel se joacă cu raportul euro/leu şi foloseşte influenţa pe care o are asupra cursului în calitate de instrument de presiune politică. La un moment dat, declaraţiile pe care le-a făcut pot uşura foarte mult întocmirea unui rechizitoriu. O fi bine, domnule guvernator? Nu credem că-i bine…

Redacţia Economică

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=180224

Scris de admin pe 7 Aug 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

1 Comentariu pentru “Gura bare curul (lui Isărescu)”

  1. Strict dpdv al misculatiei cursului, ideal ar fi platit cu lei si la un un pret al euroiului mai mic decat 3,3.

    Desi Ba’secu nu-i decat linia intai, obosiram deja.

Lasă un Comentariu

WordPress Themes
Autentificare