Anatomia dezastrului

Natura situaţiei impune o anumită brevitate în descrierea cauzelor care ne-au adus în faza curentă. În regim de bullet-point:

 

  1. Echipa americană care a susţinut USL-ul şi personal tandemul Sârbu-Ponta a fost excesiv de optimistă în evaluarea atât conjuncturii interne de la Washington cât şi a situaţiei din Europa. Clarck, Podesta şi restul „gărzii vechi” au fost prinşi în offside de decizia clanului Clinton de a le torpila proiectul.
  2. Nemţii, de fapt o anumită gaşcă care încă mai stă la butoane, sunt „duşi cu pluta”, închipuindu-şi că pot crea cu forţa un stat european federal. În condiţiile în care chiar şi presa străină relatează că Obama se milogeşte de Merkel pentru a „ţine” Grecia până la alegerile din SUA, Merkel avea posibilitatea să facă orice în Europa de Est, ba chiar să mai şi forţeze structurile americane să o ajute. Este clar că practic nimeni din Europa nu susţine această viziune germană (sau să-i spunem Reich?) şi în aceste condiţii fiecare aliat (a se citi: preş) este foarte valoros şi util. În această ecuaţie, servilitatea demonstrată a lui Băsescu contează mult mai mult decât orice altceva, inclusiv milioanele de voturi sau crearea unui puternic curent eurosceptic. Sistemul european se va prăbuşi înainte ca Germania să-şi poată pună în aplicare planul, dar la Berlin nu se prea găsesc oameni capabili să înţeleagă acest lucru.
  3. Executanţii locali s-au dovedit a fi „papagali”. Dacă în plan local toate aranjamentele şi schemele erau executate calitativ, orice imixtiune internă ar fi fost inutilă. Liderii USL au demonstrat cu prisosinţă că nu au controlul asupra propriilor partide şi au un pronunţat deficit de testosteron în organism.
  4. Adevărata miză a întregii confruntări nu a avut o legătură directă cu Băsescu. Miza principală a fost identificarea unor politicieni capabili şi raţionali. S-a văzut clar că asemenea politicieni (ne referim aici la lideri) nu există. Ziua de ieri a fost o demonstraţie finală şi perfectă: ambii lideri ai USL au plecat din ţară ca să nu fie prezenţi la citirea deciziei CCR şi să nu treacă prin această înjosire simbolică. În acelaşi timp, a existat dorinţa unor deputaţi de a lansa un ultim afront simbolic la adresa lui Băsescu şi a face un gest simbolic pentru alegători, prin boicotarea şedinţei. În fond, acest boicot nu avea o altă valoarea decât cea psihologică, la fel ca şi plecarea din ţară a lui Ponta şi Antonescu. Bravii lideri au USL, deşi şi-au permis să plece din ţară pentru a nu-şi traumatiza psihicul şi imaginea electorală, nu au permis grupurilor parlamentare să facă acelaşi gest. Au dat sms-uri ca disperaţii pentru a forţa parlamentarii în sala de şedinţe, de frică să nu fie admonestaţi de „aliaţii europeni”. În cazul lui Ponta situaţia a fost clară dinainte, în cazul lui Antonescu mai existau speranţe. Se pare că ambii „lideri”, în ciuda declaraţiilor eurosceptice făcute de Antonescu, preferă să fie sugători de licurici de mâna a treia „în Europa” decât nişte lideri naţionali în România. În aceste condiţii, devine clar că întreaga operaţiune era viciată de la început. Înlocuirea unui preş cu un alt preş, are o utilitate îndoielnică.

 

Ce rămâne? Revenirea la planul iniţial. Clasa politică s-a discreditat integral, criza economică o va frăgezi pe măsura acutizării, iar apoi va urma înlocuirea acesteia. Păcat de suferinţa poporului, dar alte opţiuni nu se întrevăd.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=180259

Scris de admin pe 28 Aug 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

8 Comentarii pentru “Anatomia dezastrului”

  1. un nationalist

    Analiza politica, ca si analiza politica, nu e pentru oricine. Incercati altceva, poate o sa aveti mai mult succes in viitor.

    • admin

      Mariane! Ai crezut ca daca te ascuzi dupa un nickname, noi nu te recunoastem? Te-a suparat atat de tare remarca despre partidul tau pe care nu poti sa-l fati de atatia ani?
      Bai “increstinatule”, bai “alesule”, daca te apuci de smecherii, macar invata-te sa le faci cum trebuie, ca te faci de rusine :) Nu e de mirare ca nu ai reusit sa-ti faci partid :)

  2. Gogu

    Domnilor admini !
    Mie mi-a placut, desi, de regula, sint cam….ciufut ! In rationament sint si vreo doua ”imponderabile”, dar istoria ne aduce argumente ca acestea au mari sanse sa se intimple in viata.
    Va rog, insa, si eu ceva: cum s-ar raspunde la intrebarile CUM si CINE, in legatura cu afirmatia: ” Clasa politică s-a discreditat integral, criza economică o va frăgezi pe măsura acutizării, iar apoi va urma înlocuirea acesteia”.
    Cit despre necesitate nici nu incape discutie !
    Multumesc !

  3. Aşa cum am scris, Poporul român are apetit pentru democraţie (http://my.opera.com/omul-cu-elice/blog/2012/08/29/poporul-roman-are-apetit-pentru-democratie)

    Din păcate, nu există partide care să canalizeze nemulţumirea populară şi să ofere alternative (politice şi economice) reale.

    (nu există un partid autentic de stânga care, într-o ţară cu o mulţime de oameni plătiţi cu salariu minim pe economie sau cu un salariu mediu de c…t ar trebui să fie super puternic,

    nu există un partid eurosceptic (sigur, românii au fost în mare majoritate euro-entuziaşti, dar dacă acei puţini sceptici s-ar fi organizat, cei mulţi care acum s-au trezit în duşul rece al pişatului occidental turnat în capul nostru fără nici un respect pentru nevoile, dorinţele şi voinţa noastră, ar fi avut încotro să-şi îndrepte votul,

    nu există un partid naţionalist, de parcă TOŢI (da, ştiu că sunt foarte mulţi, dar nu chiar atât de mulţi) românii îşi urăsc naţia).

    Inundaţia de partide noi de după 90 a fost încet încet drenată, pentru că e mai uşor să controlezi (cumperi/şantajezi/ameninţi/infiltrezi) doi-trei interlocutori decât şaptesprezece.

    În acest context, PNL-ul nu e un interlocutor comod şi previzibil (exită 2 curente contrare în interior) şi i se pregăteşte o viaţă grea. PSD-ul a demonstrat că nu poate să-şi renege genele care îl leagă de PDL printr-o origine comună.

    Un partid nou, independent cu adevărat, care să nu zică: vom face, vom zice şi vom respecta tot ce au zis ceilalţi şi vom merge, orice ar fi, în aceeaşi direcţie) are şanse mari să-şi asigure suportul popular (în măsura în care acesta mai contează şi în măsura în care nu va fi sugrumat/infiltrat/transformat din start prin metode bine rodate).

    • admin

      Corect, dar jocurile nu se fac atat la urna ne vot, cat “in spatele cortinei”. Lucrurile sunt mai complexe decat o simpla infiintare de partid.

  4. Foarte corect şi, tocmai, întreg circul din jurul demiterii a demonstrat că votul contează din ce în ce mai puţin. Rămâne totuşi un parametru de luat în calcul.

    Întrebarea e, dacă există forţe REALE în România care să lupte/militeze/încerce (pt) scoaterea (măcar parţială, până la o limită a suportabilităţii şi decenţei) din sclavie, ce formă de exprimare POLITICĂ îşi vor găsi ? (la rândul ei, doar o componentă din jocurile mai complexe din “faţa” şi din “spatele” cortinei)

Leave a Reply to omul cu elice

WordPress主题
Autentificare