Problema germană

Din păcate, regimul Băsescu nu poate fi terminat exclusiv prin eforturile alegătorilor din România. În ţară se află doar unui dintre pilonii regimului şi acest pilon, în ciuda eforturilor de conservare, deja are crăpături. Ne referim aici la sistemul securistic care penetrează toate structurile de securitate ale statului şi face presiuni asupra politicienilor şi jurnaliştilor care nu se încolonează la pupatul papucului băsescian. Încet, dar sigur, la iveală ies dosare şi persoane care până nu demult preferau să tacă de frica represaliilor, aşa cum s-a întâmplat în cazul şeful experţilor DNA. Alţi doi piloni ai regimului se află la Berlin şi la Washington, dar aici trebuie precizat aspectul că în ambele cazuri, interesul susţinerii regimului Băsescu nu este caracteristic pentru întregile elite ale acestor ţări, ci este specific pentru anumite segmente ale elitelor. Problema Washingtonului o vom aborda mai târziu, iar astăzi vom încerca să creionăm problema germană.

În ultimele luni s-a putut observa o modificare de discurs din partea cancelarului Merkel şi acoliţilor săi. Dacă, în trecut, Germania încerca să opună rezistenţă unui proces de centralizare excesivă, deoarece în aceste condiţii interesele germane ar fi fost subordonate birocraţiei de la Bruxelles care este dominată de reprezentanţii altor ţări, acum strategii de la Berlin şi-au schimbat strategia, mergând pe ideea „dacă nu poţi să opreşti un proces, atunci trebuie să preiei controlul asupra procesului”. De aici vine blocarea de către oficialii germani al iniţiativelor acordării de noi drepturi pentru Banca Centrală Europeană sau transformării Facilităţii Europene pentru Stabilitate Financiară într-o bancă care să sprijine statele şi instituţiile financiare aflate în dificultate. Pentru Berlin este ideal ca „punga cu bani” pe care se bazează speranţele de supravieţuire economică a Uniunii Europene să fie sub controlul german şi nu sub controlul comunitar. Se pare că opiniile raţionale ale persoanelor legate de economia reală, cum ar fi Hans-Olaf Henkel, nu mai sunt luate în calcul, iar proiectul de bază a devenit un fel de „Reich comunitar federativ” pe baza Uniunii Europene, condus de o mână de fier, în numele „austerităţii de centru-dreapta” şi a responsabilităţii fiscale faţă de ordonatorii de credite de la Berlin. Acest plan presupune că fiecare conducător de stat european care poate contribui la atingerea scopurilor enumerate mai sus trebuie protejat cu orice preţ. Fără Traian Băsescu, echipa Merkel se trezea fără majoritate în Consiliul Europei, ceea ce era o problemă majoră pentru planul grandios al conducerii germane.

În această situaţie există câteva aspecte pozitive legate de vulnerabilităţile majore ale planului german. Prima şi cea mai evidentă vulnerabilitate este că proiectului unui „Reich european” presupune nişte resurse financiare pe care Germania nu le are şi nici nu le poate avea în condiţiile acutizării crizei economice. Doamna Merkel a fost în China, dar nu a reuşit să obţină de la autorităţile chineze promisiuni concrete de finanţare a zonei euro. Alte surse de finanţare nu există, iar utilizarea „tiparniţei” va duce la un sfârşit rapid şi tragic. A doua vulnerabilitate este legată de viteza cu care se dezintegrează economia europeană. Franţa a fost forţată să naţionalizeze cea mai mare instituţie financiară non-bancară specializată în credite imobiliare, iar costurile pentru contribuabili sunt dificil de estimat. Se pare că punctul focal al crizei se mută din Spania spre Franţa, iar de acolo până la probleme serioase în economia Germaniei mai rămâne un singur pas.

Criza economică europeană are şanse să producă cel puţin un efect pozitiv pentru România: lichidarea susţinerii germane a regimului Băsescu.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=180264

Scris de admin pe 4 Sep 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

Lasă un Comentariu

Free WordPress Themes
Autentificare