KGB-işti şi „kgb”-işti

În ultima perioadă se poate observa cum anumite surse din mass-media şi spectrul politic întreprind eforturi colosale pentru a-l prezenta pe Băsescu drept „omul ruşilor”, agent al KGB etc. Argumentele sunt cunoscute: afacerea ALRO, afacerea Bout şi o eventuală privatizare a Oltchim despre care se zvoneşte că trebuie să ajungă pe mâna companiei austriece Petrochemical Holding GmbH care face parte din structura oligarhului rus Yakov Golodovskky. Desigur, numai cineva neavizat poate să creadă în această teorie, dar faptul că aceasta este promovată ostentativ de unii jucători politici ne oferă posibilitatea să discutăm despre unele aspecte importante.

Începem cu aspectele banale: Machitski şi Golodovsky sunt „oligarhi ruşi” în acelaşi sens în care George Soros este un „finanţist maghiar”. Ambii oligarhi trăiesc în afara Rusiei, sponsorizează mai mult sau mai puţin pe faţă forţele opoziţiei şi nu prea pot face afaceri în interiorul Rusiei, dar în acelaşi timp sunt lăsaţi de americani să-şi facă de cap în Europa de Est. Golodovsky a intrat în istorie ca un personaj care a reuşit performanţa unică de a fi arestat chiar în anticamera şefului Gazprom, Alexei Miller, care urma să-i explice „regulile jocului” pentru oligarhi în contextul venirii la putere a lui Vladimir Putin. Golodovsky nu a acceptat noile reguli, a fost arestat, dar după ce toate activele pe care acest „om de afaceri” le-a „privatizat” în anii ’90 au fost retrocedate către Gazprom, a fost lăsat să plece din Rusia. După cum se vede, există KGB-işti care cunosc conceptul de fair play şi îl aplică în relaţii chiar şi cu nişte lepre ordinare.

Cazul lui Bout este un pic mai complex. După destrămarea URSS, structurile sovietice de securitate au fost făcute ţăndări şi multe grupări, grupuri şi grupuleţe s-au apucat de diverse afaceri în vederea supravieţuirii economice. Dosarul lui Bout arată că acest traficant de arme a lucrat cu oricine dispus să plătească. Este comic că printre „crimele” lui Bout sunt menţionate cooperarea cu dictatorul din Liberia Charles Taylor care a fost agent confirmat al CIA şi cu UNITA, mişcare susţinută din punct de vedere diplomatic de Casa Albă şi un umil secretar de stat din Ministerul Afacerilor Externe al Portugaliei cu numele de Manuel Barroso. În timp, după venirea la putere a lui Vladimir Putin a fost demarat un proces lent şi anevoios de recuperare a acestor grupuri şi grupuleţe. Unele dintre ele au dorit să se reintegreze, iar altele au preferat să acţioneze în continuare pe cont propriu sau în serviciul altor ţări.

Chiar şi în zilele noastre, procesul de destructurare a grupurilor „canceroase” din fostele servicii sovietice este în desfăşurare şi se apropie de faza finală. Opoziţia politică şi finanţatorii acesteia sunt constituiţi din acei kgb-işti, gru-şnici şi svr-işti care au trădat URSS în 1991 şi au beneficiat din plin de pe urma destrămării sistemului pe care trebuiau să-l protejeze. Cel mai recent exemplu, este liderul partidului de opoziţie Rusia Dreaptă, ex-generalul KBG, Ghennady Gudkov căruia Duma de Stat i-a anulat mandatul şi pe care îl aşteaptă câteva dosare penale. În cadrul procesului de anulare a mandatului (motivul formal: Gudkov a continuat să se ocupe de business după ce a obţinut mandatul de deputat, ceea ce este interzis prin lege) în parlament a avut loc un fel de şedinţă de judecată în cadrul căreia cei care au cerut anularea mandatului au avut posibilitatea să-şi exprime poziţiile, iar Gudkov a putut prezenta argumente în favoarea sa. Unul dintre reprezentanţii partidului Rusia Unită, ex-GRU, Vladimir Pehtin a declarat direct: „astăzi nu judecăm un deputat care a încălcat nişte reguli, astăzi judecăm un trădător care a trădat ţara”. Vladimir Jirinovsky (un personaj mult mai serios decât pare la prima vedere) a formulat acuzaţia într-o singură propoziţie: „Tu, Gudkov, ca şi colegii tăi din direcţia V a KGB, eraţi obligaţi să apăraţi URSS şi voi nu aţi făcut-o!”. În timpul discursului lui Gudkov, din sală (din zona cu o densitate foarte mare de foşti şi actuali deputaţi kgb-işti”) s-au auzit strigăte „Iuda! Iuda!”.

În concluzie: există KGB-işti şi kgb-işti, la fel cum există securişti şi „securişti”. Problema lui Băsescu, de altfel şi a întregii clase politice, nu are nicio legătură cu faptul că a fost securist şi a făcut comerţ cu arme, ci constă în faptul că a trădat jurământul depus.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=180280

Scris de admin pe 19 Sep 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

1 Comentariu pentru “KGB-işti şi „kgb”-işti”

  1. sunt satul de textele tonomatelor : ”fugiti vin rusii”

Lasă un Comentariu

WordPress Blog
Autentificare