China urmeaza o politica care priveste pe vecini ca prieteni

Portalul Cronicaromana.com publică cu o deosebită satisfacţie articolul scris de domnul Zhang Zheng, atasat de presa, secretar II din Ambasada Chinei la Bucuresti, special pentru publicaţia noastră.

 

Recent, s-au incheiat cu succes la Beijing lucrarile celui de-al XVIII-lea Congres al Partidului Comunist Chinez, inalt forum dedicat continuarii cauzei trecutului,deschiderii de noi cai si luptei pentru progres in unitate. Bogat in continut si profund in gandire, raportul Congresului a conturat planul grandios de realizare a constructiei integrale a societatii bunastarii decente in noul context istoric, al accelerarii modernizarilor socialiste si al dobandirii de noi victorii ale socialismului cu specific chinezesc, acesta fiind manifestul politic si programul de actiune al Partidului Comunist Chinez ce calauzeste in deplina unitate poporul chinez de toate nationalitatile pe drumul socialismului cu specific chinezesc si in lupta consacrata construirii integrale a societatii bunastarii decente.

 

In vederea realizarii obiectivului construirii integrale a societatii bunastarii decente, China are nevoie de un climat extern si de vecinatate pasnic, stabil si de cooperare reciproc avantajoasa. In lumina implinirii acestui deziderat, Raportul celui de-al XVIII-lea Congres al Partidului Comunist Chinez sublineaza clar cum China va tine in continuare sus stindardul pacii, al dezvoltarii, al cooperarii si al castigului comun, aplicand cu fermitate o politica externa pasnica si independenta, urmand neabatut calea dezvoltarii pasnice, adoptand cu consecventa strategia de deschidere spre restul lumii caracterizata prin avantajul reciproc si castigul comun, aparand cu tarie suveranitatea, securitatea si interesele privind propasirea patriei, urmarind cu hotarare dezvoltarea pe toate planurile a colaborarii prietenesti cu toate statele lumii, pe baza celor cinci principii ale coexistentei pasnice, promovand pe plan international relatiile ce au la baza spiritul egalitatii si increderii reciproce, al tolerantei si impartasirii reciproce a experientelor, al castigului comun in cadrul colaborarilor, sustinand construirea unei lumi armonioase, a pacii durabile si a propasirii in comun. China va promova constant o politica de prietenie si parteneriat cu tarile vecine, de consolidare a relatiilor de buna intelegere si vecinatate de aprofundare a cooperarii reciproc avantajoasa cu acestea, urmarind ca prin prosperitate proprie sa aduca beneficii unui numar cat mai insemnat de tari vecine. China respecta pe deplin diversitatea zonei Asia-Pacific si realitatea interdependentei si va urmari intotdeauna modalitatea de cooperare regionala care functioneaza cu rezultate bune de-a lungul anilor, caracterizata prin consensul prin consultari si progresul gradual, tinand seama de confortul tuturor partilor. In contextul declinului economic la nivel mondial, China a avut mai multi ani consecutiv o contributie de peste 50% la cresterea economiei asiatice, impulsionand continuu mecanismele de consolidare a increderii politice reciproce si cooperare cu celelelalte tari din Asia.

 

Dar, „vantul bate, chiar de-s copacii linistiti”. Implinirea anul acesta a 40 de ani de la normalizarea relatiilor diplomatice dintre China si Japonia ar fi trebuit sa constituie un bun prilej pentru mentinerea dezvoltarii stabile si sanatoase a relatiilor bilaterale. Insa Japonia, nesocotind repetatele opuneri ale Chinei, a regizat o farsa de “achizitionare a insulelor”, tranzactionand arhipelagul Diaoyu, teritoriu inalienabil al Chinei, lezand grav sentimentele nationale ale poporului chinez si dand astfel nastere celei mai flagrante provocari aduse suveranitatii Chinei de la incheierea Celui de-al Doilea Razboi Mondial. Poporul chinez doreste cu ardoare pacea, insa aceasta trebuie bazata pe respectul reciproc. China nu va accepta niciodata sacrificarea suveranitatii de stat si a integritatii teritoriale.

 

Din cele mai indepartate vremuri, insula Diaoyu si cele din jurul acesteia sunt teritoriul inalienabil al Chinei, care detine argumentele istorice si juridice incontestabile asupra lor. Un numar mare de date istorice dovedesc ca arhipelagul Diaoyu a fost descoperit, numit si folosit pentru prima data de poporul chinez, pe aceste insule, precum si in zonele maritime din vecinatatea lor, mai multe generatii de pescari chinezi indeletnicindu-se cu pescuitul sau cu alte activitati de productie. Pana in secolul al XV-lea, insulele Diaoyu erau luate drept punct de navigatie maritima de catre negustorii si pescarii din zona coastei de Sud-Est a Chinei. In timpul dinastiilor Ming si Qing, China isi exercita suveranitatea pe teritoriul arhipelagului Diaoyu. Cel mai veche document in care este atestat de catre Japonia arhipelagul Diaoyu dateaza din anul 1785 si este o “Harta a celor trei provincii si 36 de insule ale arhipelagului Ryukyu” anexata lucrarii “Schita ilustrate a celor trei tari” al carei autor este Hayashi Shihei. Pe aceasta harta insula Diaoyu se afla incadrata in afara celor 36 de insule ale arhipelagului Ryukyu si este pictata cu aceeasi culoare ca si continentul Chinei, semnalizandu-se ca insula Diaoyu face parte din teritoriul Chinei.

 

Dar in anul 1895, in urma primului razboi dintre China si Japonia, Japonia profitandu-se de esecul dinastiei Qing, a acaparat in mod ilegal insula Diaoyu si alte insulite, incorporandu-le in administratia prefecturii Okinawa. In anul 1943, China, Statele Unite si Marea Britanie, prin “Declaratia de la Cairo” au hotarat ca teritoriul Chinei obtinut fraudulos de catre Japonia sa se retrocedeaza Chinei. In anul 1945, au fost declarate urmatoarele in “Proclamatia de la Posdam”: “Conditiile din ‘Declaratia de la Cairo’ trebuie aplicate obligatoriu, Japonia limitandu-si astfel suveranitatea la Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku si alte insulite hotarate de noi.” In urma “Declaratiei de la Cairo” si a “Proclamatiei de la Posdam”, China si-a redobandit insulele luate fraudulos de Japonia, cum ar fi Taiwan, insulele Penghu precum si alte zone teritoriale. Conform dreptului international, insula Diaoyu, impreuna cu alte insulite, care sunt afiliate la Taiwan, s-a reintors simultan la teritoriul chinez. În anul 1971, Statele Unite si Japonia au semnat “Acordul privind retrocedarea insulei Okinawa precum si a dreptului de administrare”. Prin urmare, teritoriul insulei chineze Diaoyu precum si insulitele limitrofe acesteia au fost anexate ilegal in “zonele retrocedate”.

 

In fata rezistentei puternice din partea guvernului si poporului chinez, Statele Unite au declarat in anul respectiv că retrocedarea dreptului de administrare a insulelor nu trebuie să afecteze pretentia asupra suveranitătii, iar referitor la pretentiile teritoriale concurente ale partilor chineze si japoneze în ceea ce priveste arhipelagul de insule, Statele Unite adopta o pozitie neutra si nu vor fi de partea nici unei parti implicate.

 

In anul in care China si Japonia au normalizat relatiile diplomatice si au încheiat “Tratatul de Pace si Prietenie” între cele două tări, conducătorii acestora de atunci, pornind de la ansamblul relatiilor bilaterale, au ajuns la o intelegere si consens asupra urmatorului fapt, si anume, lasarea deoparte pentru moment a problemei insulelor Diaoyu, căreia i se va găsi o rezolvare în viitor. Însă în ultimii ani, Japonia a întreprins o serie de actiuni unilaterale si mai ales a efectuat “nationalizarea” insulei Diaoyu, fapt care a încălcat grav suveranitatea Chinei, abătandu-se de la intelegerea si consensul la care au ajuns vechea generatie de conducători ai celor două tări. Acesta nu numai că a daunat grav relatiilor dintre China si Japonia, dar si a constituit o negare si provocare atat la adresa rezultatelor victoriei luptei antifasciste cat si a ordinii internationale de la Cel de-al Doilea Razboi Mondial.

 

Pornindu-se atat de la legislatia internationala cum ar fi “Declaratia de la Cairo” si “Proclamatia de la Posdam”, cat si de la legislatia interna a Chinei ca “Legea R.P.Chineze care vizează apele teritoriale si vecinătatile acestora”, “Legea de protectie a arhipelagurilor”, insula Diaoyu apartine Chinei. Vointa si hotararea guvernului chinez pentru a apara suveranitatea nationala si integritatea teritoriala a statului va ramane neclintita. China se pronunta constant ca trebuie sa se urmareasca o rezolvare prin tratativele diplomatice, respectandu-se realitatile existente. Indemnul partii chineze catre partea japoneza este ca aceasta sa-si indrepte intocmai greselile comise si sa-si inceteze toate actiunile menite sa dauneze suveranitatii teritoriale a Chinei, sa revina la intelegerea si consensul la care au ajuns cele doua parti si la masa tratativelor bilaterale pentru rezolvarea problemei.

 

Pacea si stabilitatea zonei Asia-Paficic corespunde intereselor tuturor statelor lumii. În epoca contemporana, China a trecut prin nenumarate vicisitudini si suferinte si cu atat mai mult isi da seama ca importanta este dezvoltarea iar scumpa este pacea. China va pasi cu consecventa drumul de dezvoltare pasnica, aplicand neabatut politica de buna vecinatate, potrivit careia vecinii trebuie tratat ca prieteni si parteneri, actionand sa rezolve disputele pe cale pasnică prin tratativele prietenesti, si sa depuna eforturi pentru a contribui sporit la pace, stabilitate si dezvoltare in lume.

Short URL: http://cronicaromana.com/?p=180330

Scris de admin pe 11 Dec 2012. În categoria Editorial. Poţi urmări comentariile la acest articol prin RSS 2.0. Poţi lăsa un comentariu la acest articol sau face referire pe un alt site

Lasă un Comentariu

WordPress Blog
Autentificare